Daca pe de o parte, experientele mistice nu ar trebui concediate cu prea mare usurinta ca fiind simple produse ale imaginatiei, pe de alta parte ele pot fi incontestabil considerate gen literar. Acest lucru nu le transforma in fictiune pura, ci intr-o problema de intertextualitate.
Conceptul de intertextualitate e un fenomen foarte raspandit. El se poate explica partial prin tendinta noastra mentala de a turna experientele noi in vechi tipare expresive. Visele, de exemplu, reprezinta produsul unei incercari de interpretare bazate pe elemente cunoscute, pe vise trecute, temeri, sperante si presupuneri. Viziunile sunt mai complexe, receptorul este familiarizat cu precedente literare si, daca nu, va deveni curand cu ajutorul altora. Intertextualitatea afecteaza in mod inconstient, versiunea originala, iar vizionarul va fi convins ca experienta sa se incadreaza intr-un model stravechi si venerabil, ilustrat de alti vizionari.Un exemplu bun e vasta literatura mistica, iudaica, crestina si islamica, care cu exceptia unor variatii, au o tema comuna. Acest lucru nu inseamna ca cel putin unele dintre viziuni nu ar fi autentice ; arata doar ce masura opereaza intertextualitatea asupra lor.
Intertextualitatea inseamna “transmitere”, intr-un mod foarte complex. Experientele precedente par sa fie convergente si sa influenteze profund ceea ce consideram a fi o experienta noua, proaspata. Convergenta aceasta apare sub pragul constiintei si presupune o sinteza mentala a mai multor elemente si o prelucrare activa a noului eveniment, care nu este o simpla repetare a altuia din trecut.Istoricii considera transmiterea drept un proces in care cineva citeste un text si apoi il repeta altora, de regula deformat.
Dar in realitate lucrurile stau altfel.
Prezenta textelor nu e neaparat necesara, chiar daca ele exista, in transmiterea ideilor. Un principiu hermeneutic general este transmis cuiva, pe furis sau accidental, iar aceea persoana va produce texte bazate pe acel principiu si nu pe vreun text anterior care, de fapt, ii este necunoscut. De regula, rezultatul final e apropiat de textele care circula in comunitatea transmitatorilor originari. De aceea intertextualitatea poate aparea si in absenta literaturii ; oamenii gandesc, si daca au un model pentru gandirea lor, dau nastere la idei predictibile dintru inceput. Transmiterea trebuie inteleasa ca o regandire activa a traditiei, bazata pe un set simplu de reguli, precum si ca participarea la traditie a fiecarui individ explica foarte bine persistenta anumitor credinte si practici. Individul gandeste in cadrul unei traditii si, ca urmare, este “gandit” de ea ; prin acest proces el ajunge la concluzia ca orice este gandit este experimentat si ca tot ce este experimentat are un efect asupra ceea ce este gandit.
Autor: Menssana, editor www.adeptiisatanei.com
3 Raspunsuri
As vrea sa existe studii care sa arate de exemplu cum se modifica natura viselor unui om daca presupunem ca acesta, din credincios a devenit necredincios. Oare mai apar in visele acestuia temerile, sperantele sau presupunerile despre care vorbesti?
In legatura cu transmiterea ideilor/comunicarea textuala, intradevar se poate face abstractie de aceasta, deoarece este un mod liniar/unidimensional de comunicare, deci unul rudimentar/arhivat, chiar eronat. Ma intreb cand vom trece la comunicarea bidimensionala? Dar la cea tridimensionala? Aceste moduri de comunicare exotice exista in realitate dar sunt folosite foarte putin, de exemplu, in cazul bidimensionalitatii putem comunica in imagini, dar numai in anumite conditii, adica de exemplu, putem vedea pe monitor o imagine si intelege foarte multe, deci, cantitatea de informatie transmisa e cu mult mai mare si de calitate superioara, dar problema este ca nu putem dialoga in imagini (sau cel putin, nu in totalitate). Daca am ajunge sa comunicam tridimensional nu cred ca “ar mai fi nevoie” de intertextualitate, asta daca nu chiar asta inseamna.
Postat in January 16th, 2010 la 7:16 pm
“”Eugen a spus,
As vrea sa existe studii care sa arate de exemplu cum se modifica natura viselor unui om daca presupunem ca acesta, din credincios a devenit necredincios. Oare mai apar in visele acestuia temerile, sperantele sau presupunerile despre care vorbesti?”"
Informatiile din vise se impart in 3 categorii:
-necunoscute si de neinteles.
-cunoscute doar ca forma.
-informatii pe care credem ca le cunoastem si intelegem.
Cum poti studia ceva atat de ambiguu?
Poti studia forma unui vis, dar esenta sa…niciodata.
Daca nu ar fi asa, nu ar fi existat ghicitorii.
Postat in January 18th, 2010 la 8:12 am
Fiecare entitate este diferita. Cumulul experientelor sufletesti traite atat in prezenta incarnare cat si cele anterioare, reprezinta nivelul de constiinta al individului, care are in memoria subconstientului sau, atat trairile personale cat si evenimentele istorice terestre anterioare. Unele entitati au acces inclusiv la la memoria si trairile subconstientului maselor de pe Terra cat si la informatiile Lumilor Paralele, respectiv la Lumea Holografica. De aceea fiecare individ are propriul dictionar de interpretare a viselor.
Numai prin continuu exercitiu, al energiei PSI — Gand – Emotie, aceasta minunata “masina a timpului” — mesajele subconstientului pot fi la un moment dat intelese, functie de bagajul de cunostinte al constientului rezultat din teoria imbinata cu practica. (Nu putem intelege ceea ce nu cunoastem.) Totusi interpretarea viselor din timpul somnului si din stare de veghe, este extrem de dificila daca nu este dezvoltata prin antrenament INTELIGENTA INIMII (cel mai mare traducator) din care, asociata INTELIGENTEI MINTII!, rezulta INTUITIA!
,,STRALUCIREA este GANDUL,
CULOAREA este EMOTIA,
TOTUL este VIATA, EMOTIE si IMAGINATIE” (Ouspensky)
Postat in January 25th, 2010 la 12:00 pm
Adauga un comentariu