Facerea, capitolul 3.

Si a zis Domnul Dumnezeu: „Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi, cunoscand binele si raul. Si acum nu cumva sa-si intinda mana si sa ia roade din pomul vietii, sa manance si sa traiasca in veci!…”

Acest verset lasa loc de multe interpretari.

”Iata Adam s-a facut ca unul dintre Noi”. Adam a devenit zeu atunci cand a cunoscut binele si raul? Si la cine s-a mai referit dumnezeu atunci cand a spus “noi”?

Satan l-a invatat pe om si politeismul, spunandu-i: ”In ziua in care veti manca din pom, vi se vor deschide ochii si veti fi ca niste dumnezei, cunoscand binele si raul”. De aceea Dumnezeu intrebuinteaza in chip ironic si osanditor pluralul: ”S-a facut ca unul din noi”…

Desi acest mit, foarte controversat, credem ca e putin exagerat.
Pacatul lui Adam este o greseala personala si trebuie tratata ca atare. Ce parinte ar pedepsi nepotii, stranepotii etc, pentru o greseala a copilului lui? Intr-o interpretare iudaica a mitului raul se origineaza in actul indepartarii fructului din pomul cunoasterii (si nu in cel de a-l consuma). Pomul simbolizeaza arborele sefirotic, a carui armonie a fost deranjata prin dezechilibrul creat de Adam. Raul survine ca o greseala de pozitionare, sau, mai exact, de manipulare.

Creatia lumii este duala.

Daca crestinii au creat un dumnezeu gonflabil, destul de mare cat sa incapa trinitatea, oare nu mai este loc si pentru rau? Astfel, problema raului si-ar fi gasit o rezolvare ontologica si am fi fost scutiti de toata aceasta poveste care treneaza peste epoci.

Se poate spune ca Dumnezeu a creat animalul, iar Satana ne-a ridicat de la conditia de animal?

Putem merge pe ramura gnostica, spunand ca Adam – Omul a primit-o pe Eva – Viata! Viata i-a dat Cunoasterea (Curmalul) prin adevaratul Dumnezeu (sarpele).

Oricare ar fi interpretarea noastra a acestui mit, nu trebuie sa uitam ca este o metafora culturala. Si atat!

Autori: Mallzebuth, Eudemonistul, Editori www.adeptiisatanei.com