AdeptiiSatanei.com - Forum ~ Vizualizare subiect

Dintre toate divinităţile feminine cea mai renumită, cea mai activă, cea mai mistică din întreg panteonul nordic este zeiţa Freya.
Freya, numele însuşi curge uşor de pe buzele Arienilor, se scufundă în antichitate şi este adânc întipărit în începuturile timpurii ale memoriei noastre genetice. Într-adevăr, a fost străvechea, voluptuoasa seducătoare, Freya din Vanir, cea care l-a învăţat pe Tatăl Wotan arta şamanică sejdr. Ea este cea conduce Valkiriile spre şi de la câmpurile de luptă . Ea este sora geamănă a zeului Frey, fiică a lui Njord şi Nerthus, precum şi alter ego al mamei Frigga, Freya, zeiţă a iubirii, fertilităţii, a cunoaşterii magice şi mistice. Nu e astfel de mirare, aşadar, că ea a rămas principala imagine a practicantelor sejdr. Sejdr (say-there) este o formă de şamanism arian, implicând transa (stări de conştiinţă alterate) şi divinaţia , ce au luat naştere odată cu Freya. În concepţia Ei, sejdr, era o putere (abilitate) mistică, feminină. Aceasta poate implica uneori schimbarea formei, călătorii ale corpului astral prin cele nouă lumi, profeţie, magie sexuală, consumarea anumitor ierburi şi cunoaşterea runelor. Arta sejdr este cunoscută ca „tehnica extazului”.
Freya a fost recunoscută ca Marea Dis. Disir (zeiţele) au fost cunoscute ca fiind nouă femei îmbrăcate în negru şi purtând săbii. Nouă (număr lunar) era considerat cel mai sacru şi mai misterios dintre numere. La începutul iernii, în special în Suedia, aceste spirite – şi Freya – erau venerate în cadrul unei ceremonii numite Disablot. Disir aduceau noroc, dar ele erau, de asemenea, nemiloase în aplicarea justiţiei. Disir erau fiinţe feminine misterioase, apropiate de Fylgjir şi Valkirii, în legătură directă cu Freya, văzută ca zeiţă a morţii. Era înţelept să păstrezi bune relaţii cu Disir şi să nu uiţi să le aduci daruri sacrificiale, deoarece ele puteau prevesti moartea şi aveau anumite puteri protectoare asupra caselor şi holdelor. În perioada vikingilor, Disir erau celebrate la Uppsala în cadrul unei mari sărbători ţinute în luna Februarie, la lună plină.
Arta feminină sejdr este de regulă practicată de o femeie cunoscută ca volva sau seeress (preoteasă) care, atunci când se apelează la serviciile sale, se va aşeza pe o platformă înaltă şi va intra într-o transă indusă de incantaţii, după care va răspunde întrebărilor privind anumite aspecte ale viitorului. Deoarece în aceste condiţii preoteasa va căuta informaţii din lumea spiritelor, ea va fi capabilă să răspundă oricăror întrebări.
Există momente în care sejdr poate fi o activitate periculoasă, folosită pentru a face rău sau chiar a ucide. Deseori extazul obţinut prin sejdr feminin rivalizează cu ritualurile sejdr masculine ale lui Wotan, Thor şi Frey.
În mod tradiţional, o preoteasă a cultului lui Freya, cunoscută ca „sejdkuna”, se înveştmântează cu o mantie neagră, cu cizme de piele şi mănuşi din blană de pisică
Atât triburile celtice cât şi cele teutonice respectau în cel mai înalt grad aceste preotese, încă din cele mai vechi timpuri. Pentru ei, sejdkuna poseda cunoaşterea misterelor lumii şi vieţii , mult deasupra puterii de înţelegere a războinicilor. Ei au mers atât de departe în această credinţă încât istoricul roman Tacitus scria, „există ceva divin în legătură cu acest sex. Ei ascultă sfatul femeii cu docilitate, şi le respectă ca pe nişte oracole.” Tacitus a menţionat de asemenea propriile sale observaţii personale asupra unei sejdkuna, pe care a descris-o ca pe o poetică şi nebuloasă Velda, o profeteasă singuratică, trăind într-un turn de unde îşi exercita puterea asupra unui vast teritoriu.
Practicant sejdr, bărbat sau femeie, era considerată acea persoană aparţinând triburilor păgâne ariene care avea abilitatea şi puterea de a intra în contact cu lumea spiritelor în căutarea cunoaşterii speciale asupra viitorului şi vindecării bolnavilor.
Se cunoştea faptul că sejdmadr şi sejkuna se înălţau în lumea spiritelor urcând fizic într-un copac, ce reprezenta simbolic Yggdrasill, copacul lumii sau axa cosmică. Interesant de notat că cuvântul „şamanism” derivă din cuvântul vedic „sram” însemnând „ a se încălzi sau a practica austeritatea”. Cuvântul norvegian „sejdr” înseamnă de asemenea „încălzire” sau „fierbere” Istoria ne spune că acest şamanism este o practică tradiţională originară din Rusia Albă. Numele Freya şi Frey înseamnă „Doamnă” şi „Domn”. Printre multele titluri ale lui Freya, este cunoscută ca fiind „Regina Vallkiriilor”. Credinţa în femei magice călare, trimise din tărâmurile astrale era foarte răspândită în Europa Nordică.
Credinţa în femei magice călare trimise de pe tărâmurile astrale era foarte răspândită în Europa nordică. Se pare că era chiar curentă în Normandia, deoarece a fost condamnată de un sobor de episcopi la Roueni, de unde se poate deduce, potrivit unuia dintre cei mai timpurii istorici ai mitologiei nordice, că aceste călătorii au loc des în Normandia şi că atunci când norvegienii s-au aşezat în această provincie nu au putut renunţa la respectiva credinţă, nici chiar după ce au fost forţaţi să accepte străina credinţă creştină.
Scandinavii se refereau la sinele-umbră sau sinele non-fizic, ca la „Fylgja”, care grosier tradus înseamnă „al doilea” sau „ cel ce urmează”. Momentul în care această dublură era mai probabil să dispară din trupul celui pe care-l locuia era în timpul somnului. În legende, Fylgjir dobândea o existenţă din ce în ce mai independentă. Se credea că,.dacă apărea necesitatea, spirite ale străbunilor se manifestau în diverse forme fizice. Un Fylgja era cunoscut ca fiind aliatul războinicului , de ajutor în bătălia cu spiritele vrăjmaşe . Precum Disele, ei aveau profeticul dar de a prevedea viitorul şi a avertiza asupra pericolelor.
Mari Învăţători în cercuri mistice au existat în toate societăţile şi în toate epocile, oameni care au descoperit că cea mai mare binefacere pe care o pot aduce semenilor este de a-i învăţa, mai ales de a-i pune în acord cu ceea ce întrupează vieţile lor. Aceştia sunt oameni care acţionează cu înţelepciune. A fost întotdeauna o cale dificilă, laborioasă şi, uneori chiar primejdioasă pentru cei care studiau şi practicau ştiinţa esoterică conţinută de misterele păgâne. Miturile, legendele, poveştile eroice, zeii indigeni au slujit ca o cale de a asigura supravieţuirea acestor cunoştinţe străvechi, care leagă laolaltă rasa noastră şi revelează cel mai profund nivel al conştiinţei noastre.
Cultul lui Freyja este doar una dintre căile ce duc spre o vastă comoară de înţelepciune, moştenire şi evoluţie spirituală care alcătuiesc trupul wotanismului. Atâta timp cât omul arian suprvieţuieşte, Freyja, asemenea contemporanelor sale ariene Frigga, Afrodita şi Isis, va rămâne acea sublimă zeiţă matriarhală eternă care ne îndrumă prin matricea fizică şi cea astrală a cosmosului şi haosului, pentru a asigura pe vecie atât dezvoltarea noastră personală cât şi cea a rasei noastre.

Membru Special Data înscrierii: 30/Sep/2007 Mesaje: 910

daca tin minte Vanirii si Aesirii nu au apartinut la origine aceuiasi panteon. gresesc? Smile

_________________
"... a donkey! a donkey! my kingdom for a donkey!!!..." Rege

Freyja, mie mi se pare mai mult ca o umanizare, a conceptului greu de inteles altfel , aplicata fortei creatoare\distrugatoare vazuta de jur imprejurul nostru. O vad mai mult ca o forta de neoprit a naturi, decat ca ceva matern(gen Isis)
Mitologia oldnorse mi se pare reconfortanta in comparatie cu cea ebraica, ultima este plina de ura rahiticului, cred eu Mad