Cine suntem? Simpli oameni, ne place sa credem. Produs al pamantului udat de
lacrimile pe care Creatorul le-a varsat de fericire, vazandu-si implinita creatia.
O noua religie!
"Religia incepe odata cu omul si numai odata cu el isi va sfarsi istoria".
Religia, in forma ei de credinta, se afla la baza fiintei dintotdeauna si pentru totdeauna. Asta face ca statutul omului sa fie homo religious (om religios) si nu zoon politikon (animal politic) asa cum l-a denumit Aristotel.
Sacrul este elementul fundamental al constiintei, nu un simplu stadiu la scara evolutiei. Putem vorbi despre recuperarea sacrului, ireductibilitatea lui, irecognoscibilitatea sacrului manifestata prin camuflarea in profan si ocultarea sacrului de catre profan, despre imanenta sacrului, despre sacru ca metaistoric, ca realitate ultima, ca Dumnezeu; despre sacru si profan ca relatie dialectica, o relatie de opozitie axiologica dar de complementaritate ontologica. Putem vorbi despre profan ca hierofanie, ca manifestare a sacrului, apoi putem dezvolta teoria despre hierofanie pe doua coordonate: manifestarea sacrului in profan si trensformarea profanului in sacru. Trasam apoi schema: mit - ritual - simbol, cu semnificatia ei majora in cunoasterea si existenta omului, o imbogatim prin rit, ceremonie si initiere, trasam mitul ca istorie sacra, fixandu-l ca eveniment al timpului primordial al inceputului; optional putem folosi mitul ca soterologie (doctrina mantuirii) si - pentru ca ne trebuie un model exemplar de existenta umana - folosim mitul cosmogonic. Va intrebati de ce este necesar mitul? Simplu! Pentru refacerea existentei primordiale, recuperarea sacrului, reintoarcerea la timpul cosmic, trecerea intr-un nou mod de existenta si vindecare fizica, psihica sau spirituala (uitare, moarte...). Mai adaugam principiul imitatio dei si coincidentia oppositorum al unitatii opozitiilor si al transcenderii ideii de diferenta inspre unitatea suprema, spatiul si timpul sacru, istoria religiilor ca hermeneutica totala (creativa si vizionara) si... sa-i dam bataie in fundamentarea unei noi religii, spre acele "ceruri noi si pamanturi noi" despre care toate religiile vorbesc.
|
|