Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înşela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.
“Salvatorul” Iisus Hristos
Numele Hristos este traducerea cuvîntului “mesia” (mai precis maşiah) din ebraică, însemnand „unsul”. apelaţia dată de evrei celui care va fi trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rând o misiune de salvare a poporului evreu. O astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.
Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David, care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.
Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic, era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?
Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci sunt dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.
O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt, nu în cer. Deci nici această caracteristică nu a îndeplinit-o.
În misiunea “salvatorul” era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!
Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii ziceau că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Chiar şi familia lui credea că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!
Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus, mai cu seamă, cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că, cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.
Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imaginăm că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blesteme ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai avut ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.
Invăţăturile lui Iisus
Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece! Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate va muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om, cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.
Doctrina pacatului
Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, şi că nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate ca atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.
Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.
Cum deosebeşte Iisus oamenii lui Dumnezeu de cei ai diavolului?
Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?
Creştinismul şi fructele date de pomul sădit de Iisus
Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este concentrată pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează ca învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor ii vor bântui toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, fiind cînd pumnal, cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămînt, deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.
Misiunea “salvatoare” a lui Iisus
Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.
Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.
Cine a fost Iisus?
Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.
Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi capacitatea socială a unora care pozează ca fiind creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui se află.
Puterea politică şi creştinismul
Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.
Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căutăm salvarea Dumnezeule adevărat?
Acest articol a fost trimis de un anonim semnat “Un Om”, sub forma de comentariu. Nu suntem responsabili de continutul acestui articol. Drepturile de autor ii apartin.
36 Raspunsuri
Omule, bine zis! Isus este patronul satanistilor.
Postat in March 25th, 2009 la 3:49 am
Nu face confuzie, una e “a fi demonic” si alta e satanismul.
Postat in March 25th, 2009 la 6:22 pm
Sah la “rege”.
Postat in March 27th, 2009 la 6:03 pm
Felicitari autorului. Cultul lui Iisus Hristos este demonic, dar bine deghizat.
Postat in March 28th, 2009 la 1:18 am
tipule, vezi ca ai greseli de ortografie din neatentie, oboseala sau alte cauze.nu stiu din ce cauza, dar cred ca ar trebui sa verifici inainte sa trimiti
si cu unele pareri ale tale sunt de acord
mare grija la ortografie
Postat in March 28th, 2009 la 12:05 pm
Mdah…suta la suta original
Nici nu ai zice ca e inspirat de documentarul “Religulous”.
Postat in March 28th, 2009 la 10:44 pm
ana a spus,
tipule, vezi ca ai greseli de ortografie din neatentie, oboseala sau alte cauze.nu stiu din ce cauza, dar cred ca ar trebui sa verifici inainte sa trimiti
si cu unele pareri ale tale sunt de acord
mare grija la ortografie
Indreptati greselile de ortografie va rog. Autorul va fi incantat. Multumesc.
Postat in March 29th, 2009 la 2:32 am
Am corectat, sper să nu fi omis ceva.
Postat in March 29th, 2009 la 2:44 pm
Esti varza frate, aberezi tot felul de ineptii, din punctul meu de vedere suferi de un teribilism adolescentin tardiv + o necunoastere a diferitelor scrieri sacre, jalanie mare, ce sa mai zic…chiar nu se intelege, ca traim intr-un mare rahat provenit ca sedimant in timp al bunilor nostri stramosi, si ca pina la urma gestu’ lui Isus nu e altu’ decat de a ne scoate din viata asta de ,,marmelada” , cred ca negand existenta salvatoare a lui D-zeu nu facem decat sa ne complacem sadic ca traitori pe fundu’ gropii de cacat.Cine e Satana? – o frumoasa si gustoasa savarina cu frisca servita in haznaua imputita a acestei vieti.
Postat in April 1st, 2009 la 1:40 am
Articol mai bun
Iisus demon
Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină asupra adevărate-i esenţe. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.
Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebuia să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.
Venirea salvatorului poporului evreu era aşteptată de multe veacuri. Omul trimis de Iehova trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.
Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Noul Testament, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?
Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.
O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.
În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbina casa?
Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el este mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30), că are demon (Ioan, 7, 20). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare demonică. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele?
Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele într-o turmă de 2000 de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.
Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om şi trimiterea lor în turma de porci face se ne întrebăm ce a rezultat din intervenţia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, aşa cum intraseră în acel om, sau cum ieşiseră din el pentru a intra în porci, tot astfel puteau intra în oricine altcineva. Pînă la urmă intervenţia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru că duhurile nu au fost distruse cum s-ar aştepta de la cineva cu intenţii bune. În Marcu 5, 12-13 se spune despre duhuri că l-au rugat să intre în porci şi el „le-a dat voie”, considerîndu-l astfel mai puternic decît ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele. Ce s-a întîmplat cu acele duhuri? Cel mai probabil este că ele au intrat în Iisus, el fiind cel care avea putere asupra lor. Dacă Iisus ar fi avut cu adevărat putere de la Dumnezeu şi intenţii bune ar fi distrus acele duhuri nu le-ar fi transferat în porci ca apoi să fie lasate libere. Puterea lui Iisus era prin urmare dată de diavol.
Un alt episod din faptele acestui om posedat de diavol este cel cu zmochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Să ne imaginăm că un astfel de om merge la casa cuiva şi cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din acea casă pur şi simplu nu au mîncare în acel moment. Apoi cel care a cerut mîncare îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa lor. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care aduce ocară unor oameni pentru că pur şi simplu nu au mîncare atunci cînd el vrea să mănînce? Este răul întruchipat care pur şi simplu nu gîndeşte decît răul. Cazul lui Iisus este tipic demonic. Un astfel de episod s-ar fi soldat astăzi cu a-i da cîteva beţe pe spinare „fiului lui Dumnezeu”.
Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om referitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Cîţi oameni cred că nu contează ce băgăm în pîntece? Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.
Să analizăm acum doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic ce respectă această învăţătură a lui Iisus. De exemplu, un om ticălos este prins în fărădeligile lui şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare lui Iisus pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă nu poate funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.
Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere faptul că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Diavolul iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos mereu în păcat. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu să-i îndemne pe oamenii să se complacă în rele iertîndu-le tot timpul fărădelegile? Mai degrabă un spirit demonic face aceasta.
Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?
Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se vor supune noii învăţături. Această frică de pedeapsă persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atenţia care se pune pe diavol ca personaj principal şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, sîngele, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Pe cei mai mulţi traumele mentale pe care le implantează în minţi frica, toate aceste aspecte ale suferinţei şi întunericului, îi bîntuie pe oameni toată viaţa. Deşi se spune despre „învingătorul morţii”, că a ajuns acolo la dreapta Tatălui sau, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date de pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea oamenilor pe rug, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Iisus s-a dus direct în iad de unde nici că-i pasă ce se întîmplă pe pămînt deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin ca fruct al faptelor „mîntuirii lui”. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă, Iisus este demonul care a adus durerea nu mîntuirea.
Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce suferinţă prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.
Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.
Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică drept impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz demonic a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, deghizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”, Iisus.
Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi răutatea socială a unor creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre creştini sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului lui Iisus nici nu ştiu practic în mîna cui se află.
Puterea politică de-a lungul timpului a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul a fost tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi comunişti care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.
Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit demonic de care omenirea este influenţată în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne duce la pieirea anticipată de demon în viziunea apocaliptică din Noul Testament. „Salvatorul” demonic ne învaţă să ne tîrîm, cum să murim, nu cum să trăim, aşa cum un adevărat fiu de Dumnezeu ar face-o. Demonul Iisus ne-a adus încet şi sigur la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii.
Postat in April 1st, 2009 la 2:53 am
Semnul cel de pe urma : ierarhia valorilor (spirituale)rasturnata progresiv ,efect al pragmatismului ultra-rationalist, manifestat printr-un relativism(disolutia existentiala) intelectual ,acut .Absenta trairii unui concept, rezultat al facultatii de judecare, conduce la un dezechilibru afectiv-fiintial, manifestat prin negarea conceptului dat .
Invinuiti ca Isus se face responsabil (in sens ocult)de existenta conflictelor si dezbinarilor umane? da, inainte de existenta sa pamanteana ,lumea era intr-un splendid ,,paradis”? sa fim rezonabili , germenele raului morcoteste in fiinta umana inca de la ,,cadere”, caracteru’ pervertit al lumii (marile iluzii politice)a mutilat doctrina crestina folosind-o in scopuri nu tocmai ortodoxe ,golind-o de ceea ce se vrea, ca fiind o religie a iubirii. Isus este un fel de foaie de turnesol ce releva mucegaiul umanitatii, cum poti invinuii doctorul de boala pe care o ai, cand tocmai el ati atesta boala si mai ales leacu’? A nega Dumnezeirea este ca si cum ti-ai nega propria existenta. Crestinismul ar trebuii sa sublineasca prin iubire ceea ce umanitatea prisoseste prin ura.
Postat in April 1st, 2009 la 3:59 am
pt Mallzebuth desigur toate relatările despre Isus au fost in aşa fel încât să nu se vadă ceva bun în El,cu privire la femeia canaaneancă a cărei fiică era chinuită de un demon ai relatat până la versetul 27 din Matei cap. 15
Versetul 28 de ce l-ai omis în care Isus a vindecat fiica acelei femei adică ăsta e un rău când Isus a scos demonul din aceea copilă şi a făcut bucurie acelei femei.
Matei 15:28 Atunci Isus i-a zis: “O,femeie,mare este credinţa Ta; facăţi-se cum vrei.” şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.
Isus a pus la încercare credinţa femeii căci femeia nu a renunţat în al implora pe Isus cum fac cei mai mulţi dacă se roagă o dată şi nu primesc răspuns renunţă.
şi despre a despărţi pe fiu de tată,pe mamă de fică şi pe noră de soacră dacă ai înţelege la ce se referă de fapt dacă un tată beţiv şi violent are un fiu iar acel fiu doreşte să locuiască singur şi alături de Dumnezeu decât să stea cu tatăl lui,această separare în familie e din cauza răutăţii şi violenţei când un om preferă să aleagă BIserica lui Isus decât să locuiască cu o familie violentă,oare din cauza binelui sunt atâţia boschetari şi copii ai străzii sau din cauza familiilor a cărei minte e condusă de satan care proclamă răul.
Postat in April 9th, 2009 la 5:32 pm
Bla, bla, bla…nu am nici timpul si nici energia necesara pentru analizarea litera cu litera a scumpei voastre “biblii”, dar cred ca o s-o fac intr-o buna zi, ca sa va arat, voua, “mari credinciosi”, multele contradictii care se afla in Noul Testament si Vechiul Testament…una zice V.T si alta zice in N.L.
Dar deh, sunteti precum caii cu capastru in cap, vedeti doar drumul din fata, nu si ce se afla in stanga sau in dreapta…
Postat in April 9th, 2009 la 7:44 pm
Nu vrem religie în şcoli
Când ne vom trezi-n lumină?
Când uităm eterna vină,
că din păcat ne-am născut
şi suntem un chip de lut?
Dumnezeu ne vrea-n iubire
nu-n eternă pătimire,
ca să ducem cruci cu sânge
pe stafie a tot plânge.
Elev sărman orbit de cruce,
salvare nici că-ţi va aduce.
Te-i închina la-nsângerat,
de mâna lui Satan eşti luat.
În Biblie ne-aţi vârât capul,
ca să ne intre-n minte dracul.
Credeţi c-o să aveţi noroc?
La crucea voastră vom da foc!
Ce va urma de-acum-nainte?
cum ne-oţi mai mutila la minte?
Şi după popii de doi bani,
ne-oţi da şi pastori şi imami?
Postat in April 11th, 2009 la 1:40 am
Breee, poet ambulant, esti tare… ia vino mataluta pe forum, la “Poezii si scrieri proprii” pentru a ne mai incanta cu astfel de poezi. Hai ca m-am amuzat teribil de tare cu poezia dumitale… dap, m-am amuzat!
Postat in April 11th, 2009 la 11:34 am
Elevii au ceva de spus
Noi atât avem de spus
despre crucea lui Iisus:
Mult în clase de-o mai sta,
o să ne pişam pe ea.
Postat in April 14th, 2009 la 2:47 am
Profesorului de religie
Noi elevii-acum de Paşte,
Vă urăm s-ajungeţi moaşte.
Postat in April 14th, 2009 la 2:51 am
Zeu străin
Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
la efemera-i mântuire.
El n-a salvat poporul său.
Cum te va mântui pe tine?
Tânjeam să trăim-n fericire,
el ne-a făcut sângele greu.
A adus sabia-n omenire.
E-acesta fiu de Dumnezeu?
Să alungăm frica de năluci,
natura ne e Dumnezeul viu.
Salvarea noastră este aici
nu-n cel ce vine din pustiu.
Priviţi istoria ce-a urmat
din vrajba cu poporul său,
dâra de sânge ce-a lăsat
cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.
În venerarea credincioşilor,
an după an el se “renaşte”.
Sângele curge-n măcelul mieilor,
când e uscat sunt “sfinte” moaşte.
De ce grupările creştine
Trăiesc continuă învrăjbire?
E răul ce le întreţine.
“Salvarea” le e rătăcire.
Dar zeul nostru e pe stânci,
nu-i este foame şi nici sete.
Nimeni nu-l poate răstigni,
are picioarele în pietre.
Ne-aţi luat altarele de foc,
pe ele biserici înălţând.
De-atunci nu mai avem noroc,
sângerăm cu omul sângerând.
N-avem nimica cu Avram
şi zeul lui ce sânge cere.
Căci venerăm izvor şi ram.
Ele ne-or duce la-nviere.
Cuţitul lui Avram străin ne este,
să creadă alţii c-aduce mântuire.
La noi mioara ne vorbeşte,
Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.
Noi credem în sânziana cântând,
în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
ascultăm pădurea, un râu susurând.
“Iubire!” zâna ne spune în şoapte.
Postat in April 15th, 2009 la 5:00 am
Iisus, aflat pe cruce, are viziunea aceluiaşi demon, căruia i se închină cu umilinţă, în momentul în care exclamă: „Dumnezeule, Dumnezeule, de ce M-ai părăsit?“ După moartea lui Iisus pe cruce, soldaţii romani care asistaseră, plictisiţi, la eveniment, merg la un bordel a cărei „vedetă“ este o prostituată evreică, cu numele Maria, numită, în batjocură, „Fecioara“.
Postat in April 15th, 2009 la 8:46 am
Dor de moaşte
Ca să vezi ce e prostia,
omul pupă azi mumia
şi „salvatul” se renaşte,
ajutat de sfinte moaşte.
Omul cel evlavios,
ortodoxul credincios,
pupă moaştea şi pe os,
şi pe cărniţă,
că-i nectar de garofiţă.
O poveste am aflat:
Unul noaptea a intrat
în capelă furişat.
Cu iubire de Hristos
săruta moaştea vârtos
şi pe faţă şi pe dos.
Că în ziua ce-a trecut
timp prea mult nu a avut.
Cu mulţimea împrejur
a pupat doar un femur.
O demonică sminteală.
Cultul moaştelor e boală!
Postat in April 16th, 2009 la 4:38 am
Balada creştinului sincer
Fraţi creştini din lumea mare
dac-aveţi vreo întrebare
despre Domnu’ nostru Isus
la răspuns eu sunt dispus.
Cu Isus am legământ
că El este cel mai sfânt.
Toată lumea vreau să ştie
că trăiesc în bucurie!
Astă noapte-am venit beat
şi nevasta m-a certat.
Uite-aşa m-am enervat
şi când m-am trântit în pat,
am oprit-o să mai caşte
i-am dat câteva la coaste.
Să ţină minte vroiam,
că e coastă din Adam.
Dimineaţa m-am trezit
cu nevasta am vorbit.
Mă gândeam să-i cer iertare
dară nu am fost în stare.
Că riscam să mă refuze,
că femeile-s cam zuze.
Dară Domnul Împărat
Isus cel nevinovat,
El nu este supărat.
I-am spus în gând răspicat
ce-am făcut când am fost beat,
şi-aşa Domnul… m-a iertat.
Ori de câte ori greşesc
tot la Isus mă gândesc.
Că El fără ezitare
mă scoate din supărare.
Doamne m-am tot întrebat,
c-aşa fără de păcat,
cu Hristos în legământ
mă gândesc că aş fi sfânt.
Oare cum este chemat
cel ce nu are păcat?
Tu mi-ai luat păcatele
n-am primit pedepsele.
Îmi ziceam şi eu cumva,
oare este drept aşa?
Tu să ierţi la infinit?
pe cel ce s-a pocăit?
Că Satana de-ai greşit
iute că te-a pedepsit.
Mă întreb de acest gest?
Satana pare onest.
Dar cu Domnul meu Iisus
păcatele-s duse sus,
unde se acumulează,
c-aşa Domnul… ne salvează.
De păcatele le ţine
un gând în minte îmi vine:
Nu cumva Domnul Hristos
este mare păcătos?
Dacă mai gândesc un pic
nu mai înţeleg nimic.
Cine-i sfânt şi cine-i drac?
Dar mai bine-ar fi să tac.
Metoda funcţionează,
asta nu se contestează,
am ajuns un om de vază.
Drac sau sfânt ce mai contează?
Cu Isus am legământ
că El este cel mai sfânt.
Toată lumea vreau să ştie
că trăiesc în bucurie!
Postat in April 17th, 2009 la 2:13 am
dacă Domnul Isus încă nu pedepseste asta nu înseamnă că trece cu vederea păcatele fiecărui om ci Domnul Isus are indelungă răbdare cu omul dar fiţi siguri că vine şi ziua când o să ne primim pedepsele,răsplăţiile şi ce vreţi voi după binele sau răul care l-am făcut cât am trăit pe pământ şi toţi o să ne întâlnim într-o zi dar nu ve-ţi avea nimic de spus atunci
Postat in April 17th, 2009 la 8:44 pm
Cat esti tanar , bunul sens existential este insasi tineretea , contrapunctul de echilibru al necredintei noastre ,insa odata erodata (tineretea)cu trecerea timpului, resimtim in mod dramatic neputinta trupului si mai acut golul fiintial, sau cutremuratoarea absenta a unui plan spiritual motivational pe teren lung(vesnicie) ,menit sa compenseze deficitu’ fizic si perisabilitatea materiala a lumii. Dumnezeu umple cu sensuri profunde sufletul nostru, satana paraziteaza in ele producandu-ne indigestii de credinta….Isus ii leacu’ ,,usturoiu-L” ce anihileaza parazitii intestinali ai necredintei noastre. Asadar cand vom fii la usa mortii acestei vieti, cu ce nadejde ne vom hranii sperantele noastre ?si, cu ce combatem frica de necunoscut? pune-ti toata blasfemia tineretii ca raspuns , oare intreaga achizitie de necredinta ne va usura durerea sfarsitului?, (iesirii sufletului din trup).
E usor sa ,,omori un D-zeu” (prin necredinta)dar cu mult mai greu e sa pui ceva in Spatiu’ ramas ,care sa’i tina Locul cat pt o vesnicie.
Postat in April 17th, 2009 la 8:46 pm
NephelinMia de unde esti?….suntem in 2009, nu se mai scrie cu ,,mataluta”
)
Postat in April 20th, 2009 la 2:55 pm
Neph, nu te mai baga peste vocabularul meu arhaic, bine? Repede te iei de mine… de unde sunt? Apoi, bade draga, iote sunt niscai din Dobrogea si pe aici pe la noi, vechiul grai romanesc nu a murit! Si dupa cum vad eu, sunt oamenii care deranjeaza… rusinica sa iti fie ca nu mai stii cum se vorbea alta data…
Hai, nu te mai lua de mine si de cum vorbesc, ca sunt satula de argourile si “vocabularul” de dupa blocuri pe care il folosesc tineri din ziua de azi…
Postat in April 22nd, 2009 la 1:13 pm
Iisus
Am umblat prin biserici si am observat o multime de oameni care cred atat de adanc in ceva “imaginar” , incat sunt dispusi sa-si dea viata.
Iisus d.p.m.d.v. este un fel de Criss Angel!
Mesaje neortodoxe, oameni care se inchina la pietre, lemne, diverse materiale pana si crestinii se contrazic intre ei.
Si ceea ce crestinii nu au realizat este ca daca acel “Bine” in care cred ei are o putere mai mare decat “Raul” se inseala, pentru ca vedem zilnic crime, batai, una, alta in timp ce unu se naste, doi mor. Pana si Papa de la Roma poarta crucea intoarsa.
Postat in April 25th, 2009 la 7:01 pm
un om…in mare parte adevarat graiesti…pacat ca mai sunt si “unii” ce privesc si doresc sa corecteze greseli de ortografie,dar sterg cu buretele esenta scrierii…alooooooooo daca nu intelegeti mesajul,nu te lega frate de ortografie,degeaba esti tare gramatical si esti ingust la minte…pa
Postat in April 26th, 2009 la 8:30 pm
referitor la articol…cu prostia insasi zeii se lupta in zadar…@nephelinMia:Domnul fie cu tine si sa te lumineze,fata mea:))))
Postat in April 28th, 2009 la 9:35 am
Care domn? Si care lumina? De la candela? =)))
Postat in April 28th, 2009 la 1:21 pm
@nephelinMIA,ai o legiune de draci in tine…=)),Domnul nostru Iisus,la cine credeai ca ma refer?!.sa-ti lumineze mintea cea plina de intuneric,evident.ps.slabe sanse totusi:).
Postat in April 29th, 2009 la 3:01 pm
Cine sa-mi lumineze mintea? Iisus? Hai ca ma faci sa rad… religia crestina nu e nimic altceva decat o copie a altor religii din antichitate, acelasi Mesia il pot intalni la alte zeci de popoare si credinte… Parerea mea in legatura cu religia crestina ortodoxa si catolica? Copii “xerox”. Laur, scumpule, lasa sa am eu mintea “intunecata” si o “legiune de dracii” in mine, dar macar sunt lucida si realista: dupa ce mor, ajung ingrasamant natural si sunt constienta de asta, pe cand tu si cei ca tine, visati la cai verzi pe pereti sa le luati potcoavele, visati la o viata dupa moarte, la un Rai cu ingerasi cantand la harpe si un Iad plini de dracii.
Iti dau un sfat, priveste mai intai la cei din jurul tau, la cei care iti “impartasesc” credinta si vei vedea adevarati “demonii”… chiar vrei sa-ti dau exemplu? Hai ca iti dau, exemplu nr. 1. In Constanta este un preot care frecventeaza un bar de streeaptease, exemplu nr. 2. in anul 2002, un preot dintr-o comuna din Dobrogea a fost acuzat de tentativa de viol de o fata de 16 ani dupa ce ea s-a dus sa se spovedeasca inainte de Pasti, exemplu nr. 3. ai idee cat la suta din crimele, violuri si alte infractiuni sunt comise de cei care sunt de religie crestina ortodoxa, catolica, islamica etc? Iti zic eu, 68%….
Ia zi si mie, unde mama dracu e Iisus si “lumina” divina, cand o mama isi ucide copilul si tatal isi violeaza fata? Si sa nu-mi zici ca e din cauza lu’ dracu ca atunci imi confirmi ceea ce stiam de mult….
“Pana cand, prostilor, veti iubi prostia? Pana cand, nebunilor, veti iubi nebunia? Si voi, nestiutorilor, pana cand veti uri stiinta? -Pildele lui Solomon”.
Tu si cei ca tine imi provoaca repugna… scuteste-ma de argumente sau comentari ca cel de sus ca nu faci altceva decat sa-mi dovedesti cat esti de indoctrinat… esti precum un cal cu capastru in cap: vezi doar in fata, dar nu si in stanga si dreapta sau in spate.
Ia zi si mie, te-a ajutat cu ceva “intelepciunea” divina? Sunt curioasa de-aia intreb…
Va considerati “buni” si “drepti”, dar aratati pe cel de langa voi cu degetul si-l defaimati, gata sa aruncati cu pietre in el, daca vine cu argumente impotriva credintei voastre… sunteti patetici si in acelasi timp, imi este mila de voi.
Postat in April 29th, 2009 la 7:39 pm
@nephelinMia/aduci argumente ieftine copiate de pe situri atee.Faptul ca universul are 13,7 mld ani,ca pamantu’are 5 mld ani,ca exista particule subcuantice,gauri negre,mezoni,antimaterie quarci etc toate astea si altele inclusiv faimoasa(pt.atei)teorie evolutionista(desi are”sparturi”)nu pot dovedi lipsa unui Creator al universului,fetito pt.mine stiinta si credinta sunt teme pe care le tratez separat.ps.la cine te referi cand spui Mesia la alte popoare??..la antropologia orfica,la sinteza hinduista,la zoroastrism,la cosmogonia yggdrasill,la cultul dionysiac ori poate la mithraism??..ma faci sa rad:))).ps2..ma enerveaza la cei ca tine care in viata voastra nu ati citit macar o carte pana la capat,Prostia Agresiva de care dati dovada(boala incurabila)..in rest multa sanătate iti doresc ca un crestin ce sunt. ps3/nu ai tu ani cata scoala am io.:))..
Postat in April 29th, 2009 la 10:43 pm
Iata articolul mai stilizat.
http://www.scribd.com/doc/22836424/Crestinismul-originar-este-un-cult-demonic
Are miez. Good on you NephelinMia! Keep going this way! Congratulations!
Postat in January 1st, 2010 la 3:54 am
Bine spunea Buddha: ,,Ignoranta este cauza nenorocirii omenirii”!
Crestinismul si-a transformat adeptii in “oameni” de fapt ,,Animale bipede rationale vorbitoare” (Petre Tutea) cu ADN de sclavi! Iar despre romani spunea: ,,AM FACUT 13 ANI DE PUSCARIE, PENTRU UN POPOR DE IDIOTI”!
Cartea lor de capatai, Biblia este plina de blesteme, iar popii ortodocsi practica ritualuri de magie neagra, utilizand blesteme, pretinzand ca astfel
alunga “raul”. ,,Asa cap… asa caciula”, ,,Cand nu e cap vai de picioare”, ,,Capul face capul trage”!
Intr-adevar crestinismul este un cult demonic, avand ca scop doar manipularea maselor in scopuri socio-polico-economice, protejandu-si astfel interesele si patrimoniul!
Popii dau spagi de 10.000€ pt a obtine o parorhie, investind ca intr-o afacere profitabila fara a gandi ca Legea Universala a Cauzei si Efectului (in analogie cu Lege a III-a a mecanicii newtoniene) este valabila si pentru ei.
Habar nu au ca energia are traiectoria bumerangului, aceasta intorcandu-se la sursa generatoare.
Cel putin ei sunt buni la ceva! Invatam de la ei ceea ce noi nu ar trebui sa facem!
Va doresc LUMINA, IUBIRE, INTELEPCIUNE, VOINTA si FORTA DIVINA, ECHILIBRU SPIRIT-MATERIE!
Postat in January 25th, 2010 la 10:09 pm
Bai DEGENERATILOR care ati scris si postat acest articol pe internet si mai aveti si nebuna inspiratie sa va numiti OAMENI.Voi nu va dati seama ca nu sinteti decit niste VERMI CU COARNE care nu o sa METAMORFOZATI NICIODATA.Prin ceia ce voi vomitati dovedeste ceia ce de fapt sinteti.Niste MOCIRLE CARE NU POT FI ASANATE NICIODATA. Ezechiel-47(11) CUNOASTEZI voi ADEVARUL de sustineti cu atita tarie NEBUNIA din voi.CA NUMAI NISTE CUNASCATORI POT FACE AFIRMATII DE 100%.INDIVIZII care au scris biblia sint ADEVARATI CUNASCATORI AL ADEVARULUI pe care ORBI si NEBUNI CA VOI NU POT SAL VADA NICI SAL INTELEAGA.Dar asta nu inseamana ca ADEVARUL NU EXISTA.VOI SINTETI MORTI DE DOUA ORI si de aceia nu VEDETI NICI NU INTELEGETI.Sinteti AVORTATI MORTI DIN MAME DEGENERATE SI PLATITI PACATELE CURVIII LOR. OSEIS -4(1-6) -9 (7-8-9)VOI sinteti SATANELE care au adus OMENIREA IN ACTUALUL STADIU DE DEGENERARE SI MIZERIE. Mai aveti si dementa OARBA DE A va IMAGINATI CA SINTETI LIBERI. ASTA PENTRU CA NU VEDETI CA SINTETI INCATUSATI IN TENEBRELE RAULUI SI CA TRAITI INTRO MOCIRLA GENERALIZATA. ISAIA -59 (10) IEREMIA -10(8) MICA 3 -(5)-6(2-3-4) HABABUC 1-(4). 2-(13-14-15-16) TEFANIA 1-(17) 3-(3-4-5).DAR VINE TINNPUL (si este foarte APROAPE )CIND FIECARE VA DA SOCOTEALA DE NEBUNIA DIN EL(ca numai nebunii -mortii-vor fi judecati).Atunci cei drepti vor straluci CA CERUL SI CA STELELE CERULUI.(SE VOR BUCURA)MALEAHI 4-(1-2) DANIEL 12-(3-4).ASTA ESTE -VALABIL- PENTRU TOTI NEBUNII CARE INJURA SAU VORBESC DE RAU PE DUMNEZEU=DUHUL SFINT=ADEVARUL=ISUS CRISTOS care ESTE OGLINDIREA SLAVEI LUI DUMNEZEU SI INTRUCHIPAREA -EXACTA-A FIINTEI LUI. -Chiar si pentru cei ce cred in DUMNEZEU,DAR CU FAPTELE SI CU FELUL DE A VORBI IL CONTRAZIC.Ca DUMNEZEU NU SE UITA LA FATA pretinsului om,CI LA INIMA OMULUI.CA DIN CUVINTELE TALE VEI FI CONDAMNAT,SI DIN -CUVINTELE-TALE VEI FI MINTUIT(ELIBERAT).ISUS CRISTOS VA FI -JUDECATORUL-CA UN JUDECATOR ESTE CUNOSCATOR. EL -CUNOASTE EXACT UNDE SE AFLA FIECARE IN -RAPORT-CU ADEVARUL=DUMNEZEU. IOAN 8-(19-32-36-55) ——-DUMNEZEU ESTE UNUL pentru toata LUMEA indiferent de NATIONALITATE,RELIGIE sau SEX.DAR TREBUIE CAUTAT. SI numai cei ce lau DESCOPERIT POT SA VORBEASCA IN CUNOASTERE DE ADEVAR. Cei ce sint in CAUTARE este bine sa CAUTE. CA NUMAI NEBUNIIN VORBESC TOT CE AU IN STOMAC.Si cei ce au scris acest articol sint DOMINATI de stomac(INSTINCTE)ca si ANIMALELE.CA DUHUL SFINT IL AU NUMAI OAMENII,STADIU LA CARE VOI NU O SA AJUNGETI NICIODATA.-Ca va tine in MOCIRLA NEBUNIA DIN VOI. —–DAR FITI ATENTI—-RATACIREA ESTE TOT UNA CU PROSTIA——SI—-RAUTATEA TOT UNA CU NEBUNIA: ECCLESIASTUL-7 (25). CIND O SA AJUNGETI SA -CUNOASTETI- ETALONUL REFERINTA (de masura,control si conparatie pt omul sanatos) ATUNCI O SA VEDETI CA BIBLIA CONTINE ADEVARUL ABSOLUT SI ETERN. Pina atunci ……DACA TACEATI FILOZOFI RAMINEATI…………
Postat in February 19th, 2010 la 12:43 pm
Iisus în conversaţii cu Satana
- Lumea a cam luat-o razna, spune Satana. Romanii fac ordine în imperiul lor, au acum un cod de legi al drepturilor omului şi funcţionării societăţii. Grecii tot filosofează şi au ajuns la teme de un fin rafinament. Este timpul să dezbinăm lumea. Pentru asta te voi trimite într-o misiune de excepţie.
- O accept bucuros tată, spune Iisus. Dar cum o să mă descurc? Nu am experienţă în cele lumeşti. Aici la noi regulile sunt altele.
- De asta nu te îngrijora, vei primi inspiraţie pe parcurs. Te vor ajuta şi ai noştri prin duhuri sosite acolo pe pământ.
- Cum vom proceda, întreabă Iisus curios.
- Iată cum! Acolo în lume se găseşte un popor ai cărui oameni se cred aleşii lui Iehova. În prezent situaţia lor este destul de critică, sunt sub stăpânirea romanilor şi aşteaptă izbăvirea. Misiunea îţi va fi uşurată de faptul că ei cred de multe veacuri în sosirea unui salvator al neamului lor. Se pare că acel om întârzie dintr-un motiv pe care numai Iehova îl ştie. Ştii bine că noi nu ne băgăm în problemele raiului.
- Asta ar mai lipsi. Le avem pe ale noastre. Dar e drept că ducem lipsă de animaţie pe aici. Ce era pe vremea imperiului asirian! Curgea sângele! Vremuri bune apuse!
- Ne-ar trebui suflete noi, nu crezi? E plictisitor să-i tot chinuim pe aceiaşi.
- Dar dacă intervine Iehova? întrebă Iisus cam îngrijorat. Că doar este vorba de poporul lui, nu de unul oarecare.
- Nu-ţi face griji! Ce ne poate face Iehova? Mai rău ca aici unde poate fi?
- Că bine spui tată. Să luăm noi iniţiativa în acest caz.
- Aşa că le vom trimite noi salvatorul aşteptat, continuă Satana. Să vedem ce va ieşi.
- Ce vom face practic? îl mai întreabă Iisus.
- Poporul ales crede că mântuitorul le va veni din spiţa regelui lor David, cel mort cam cu o mie de ani în urmă. Îl ştii bine, este cel care făcuse tot felul de rele, când trăia pe pământ, şi de fiecare dată se pocăia amarnic. A fost de-al nostru. Vrajba i-a stăpânit timp de veacuri pe urmaşii lui şi a tot curs sânge din ei. Vom face şi acum să curgă sânge. Tu te vei naşte în casa cuiva care este din acel clan. Este unul Iosif în Betlehem şi are ca nevastă pe Miriam. Ei bine, vei apărea pe pământ în casa lor.
- Îi ştiu. Au deja câţiva copii. De ce nu alegi un alt cuplu?
- Miriam trebuie să fie virgină, va trebui să rămână aşa chiar şi după ce naşte.
- Păi …
- Ideea este ca situaţiile pe care le vom crea să fie aşa de stupide încât oamenii să creadă că este imposibil să fie altfel. Deci reţine, Miriam este virgină, te va naşte pe tine şi va rămâne tot virgină.
- Bine tată, tu ştii mai bine ce faci cu femeile pământene.
- Un ultim sfat, pe care trebuie să-l urmezi cu sfinţenie, repet … cu sfinţenie: Spune-le deschis că eşti salvatorul lor, că ai venit să îi dezbini şi că ai vrea să arzi lumea. Învaţă-i să nu se opună răului, să-şi iubească duşmanii şi să aspire să fie săraci cu duhul ca să poată ajunge în împăraţia cerurilor, adică la noi, căci în rai merg cei cu duh.
- Dar cum vor reacţiona ei la spusele mele? Cum vor crede că sunt mântuitorul lor dacă le spun toate acestea?
- Marile absurdităţi sunt greu de contestat. Ei vor găsi explicaţii potrivite la învăţăturile tale aberante.
(După 33 de ani misiunea lui Iisus printre evrei se încheie. Revenit acasă el este foarte supărat.)
- N-a ţinut, îi spune el lui Satana. M-au bătut, m-au schingiuit, m-au umilit şi m-au răstignit. Mi-au pus pe cap coroana de spini a lui David. Paştele mamii lor, că iudeii nu sunt proşti pe cât credeam noi. Am ratat totul.
- Nu te grăbi cu concluziile băiete. Este încă prematur să evaluăm lucrarea făcută de tine.
- Ce mai pot spera tată? Până şi cel mai credincios dintre apostolii mei m-a părăsit. Petru era cel mai prost dintre toţi. Credea că mă voi salva de la crucificare prin puteri miraculoase. Îi spusesem sincer că se va dezice de mine şi nu m-a crezut. Şi aşa s-a şi întâmplat după ce a văzut că am murit.
- Da, sunt probleme, dar vom vedea ce va ieşi. Au mai rămas câţiva idioţi care mai cred că ai fost salvatorul iudeilor, deşi nu te-ai salvat nici pe tine. Nu e pădure fără uscături. Ne putem baza pe ei.
(A mai trecut un timp şi numărul celor care încă mai credeau în Iisus a tot scăzut. Satana este alarmat.)
- Suntem pe punctul de a rata toată strădania ta băiete, îi spune el lui Iisus. Dacă nu luăm măsuri urgente totul s-a dus pe râpă. Trebuie să intervenim cumva. Cel mai bine este să convingem pe cineva care acum are mare râvnă şi-i prigoneşte pe creştini. Îl vom redirecţiona pe acel om.
- Este unul Pavel din Tars, fariseu şcolit şi vorbeşte bine trei limbi.
- El va fi omul nostru, spune Satana. Tu să-i apari ca o vedenie luminoasă şi să-i spui câteva cuvinte care-l vor convinge că eşti viu undeva.
- Voi face întocmai.
(Este anul 1000 d. Hr. Satana şi Iisus privesc de sus din cer ce se întâmplă pe pământ.)
- Măi fiule, acum îmi dau seama ce bine ai lucrat! îi spune Satana. Uite-i pe nătărăii ăia cum cred că a venit sfârşitul lumii. Sunt adunaţi prin biserici, se roagă fierbinte şi aşteaptă catastrofele pe care le-ai promis. Mă întreb ce vor zice când vor constata că timpul a trecut şi lumea nu s-a sfârşit? Oare se vor trezi la realitate?
- Nici gând, spune Iisus cu mândrie. Misiunea mea a fost bine îndeplinită. Ai văzut că sute de ani a fost beznă în sufletele creştinilor şi au tot venit aici la noi în lumea întunericului. Am urmat exact ce mi-ai spus. Tâmpeniile pe care le-au învăţat de la mine sunt aşa de mari încât oamenilor li se pare imposibil să fie altfel. Şi am fost sincer, le-am mărturisit deschis că venisem să dezbin lumea şi să-i dau foc. După moartea mea creştinii au fost într-o continuă vrajbă, iar lumea lor într-un foc al războaielor şi distrugerilor.
- Am citit şi eu ce spui în Matei, 10, 34-35: „Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei”. Iar în Luca, 12, 49 le spui clar: „Foc am venit s’arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie-acum aprins!”.
- Cât puteam să fiu mai explicit, tată, nu? Învăţăturile mele au dat roade, creştinii nu s-au opus răului şi el s-a tot răspândit prin lume. Lipsiţi de duh, cei mai buni creştini au venit la noi. Ştii bine cât de ocupaţi suntem.
- Am parcurs şi aceste vorbe înţelepte ale tale, spune Satana. Că bine zici în Matei, 5, 39: „Nu staţi împotriva celui rău” şi în Matei, 5, 3: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor”. Mă minunez şi eu ce băiat deştept am. Să vedem ce va urma. Le-ai lăsat Apocalipsa care le poate da lovitura de graţie.
(Este anul 2010 d. Hr. Satana şi Iisus sunt iarăşi la discuţie despre cum mai pot evolua lucrurile pe pământ.)
- Se apropie 2012, spune Satana. Nătărăii se pregătesc iarăşi de sfârşitul lumii. Se scriu cu grămada cărţi cu tematica zilelor de pe urmă. Au apărut şi filme care arată scenariile de groază ale Apocalipsei. Nu credeam că poţi fi aşa destoinic măi băiete. Au trecut aproape 2000 de ani de la marea ta misiune de salvare şi lumea este mai însângerată ca oricând.
- Ţi-am spus papa ca am lucrat bine.
- Ai grijă cum vorbeşti! Papa să-i spui ăluia de jos, de la Roma, nu mie. Mai păstrezi reminiscenţe atavice de pe pământ.
- Iertare.
- Să trecem peste asta. Ce crezi că va urma? Le-ai băgat în minţi frica de acele catastrofe scrise în Apocalipsă. Şi toate nenorocirile se petrec odată cu venirea ta a doua ca să-i salvezi. Aşa specie întâlneşti rar în tot universul! Le-ai spus clar că vei veni să le aduci distrugeri de neimaginat şi ei nătângii te cred în continuare mântuitorul lumii. Mare minune ai făcut!
- Tată, eu cred că am fost sincer şi clar în Apocalipsă. După toate acele distrugeri mă voi întoarce pe pământ pe un cal alb, voi avea ochii ca para focului şi voi purta o mantie stropită cu sânge. Cu sabia din gură voi lovi neamurile, iar cu toiagul de fier le voi păstori. E scris în Apocalipsă capitolul 19, versetele 11-15.
- Am văzut, am văzut. Aliura ta, îmbrăcămintea şi armamentul fac cinste locului tău de baştină. Ochii ca para focului, sângele, sabia şi toiagul de fier cu care-i păstoreşti mult mai bine decât cu o bâtă. Că doar nu degeaba ei îţi spun Mielul.
- Nu mă puteam duce la ei cu flori, nu? zice Iisus.
- Asta ar putea să o facă Iehova nu noi, trage Satana concluzia. Mă intrigă totuşi faptul că după ce faci atâtea omoruri dai un ospăţ divin tuturor păsărilor, o petrecere cu cărnuri de oameni şi cai. Scrie în Apocalipsă capitolul 19, versetele 17-18. Pe oameni înţeleg că ai vrut să-i termini, dar cu caii ce-ai avut?
- Caii îi transportau pe păcătoşi, se scuză Iisus.
- Bine gândit, spune Satana. Ca să se înveţe minte şi caii. În altă ordine de idei văd că sunt în prezent pe pământ milioane şi milioane de creştini care se roagă fierbinte „Vino Iisuse!” Crezi că mai e nevoie să te duci din nou? Lucrurile merg foarte bine acolo. Ei sunt deja bine direcţionaţi şi o a doua venire a ta ar părea de prisos.
- Am făcut totul temeinic, am prevăzut chiar pericolul ca ei să se salveze cumva în final. Filosofii, gânditorii, oamenii politici, teiştii şi ateiştii, care vor să ilumineze minţile creştinilor şi astfel să demaşte planul nostru, vor fi declaraţi Anticrişti.
- Ăsta e băiatul meu, spune Satana mândru. Să te aştepte ei mult şi bine! Noi oricum ne delectăm cu ce vedem că se întâmplă acolo. Dar mă întreb ce ne facem dacă Apocalipsa ta se va înfăptui întocmai? Va fi un mare aflux de suflete spre noi. Cum ne descurcăm cu spaţiul?
- În cazul ăsta vom avea sigur o problemă, zice Iisus. Raiul trebuie să ne cedeze teritoriu că şi aşa nu prea au de lucru acolo.
- Aşa e. Că vorba aia: Cum e pe pământ, aşa şi în cer!
- Parcă era invers, tată.
- Ce mai contează unde e modelul, în cerul sau pământul. Noi suntem mai tari şi colo şi colo. În situaţia asta se va ivi şi criza de energie. Cum o vom rezolva?
- Trecem pe nucleară, spune Iisus.
- Dar nu-i periculos? Ai văzut ce-a ieşit cu Cernobâl.
- Cu atât mai bine, că doar în iad suntem.
- Ai dreptate băiete. Uite că mă mai lasă memoria. Mă gândesc totuşi ce scrie în Apocalipsă în capitolul 20, că Satana va fi legat 1000 de ani şi aruncat în adânc. Ce-ai vrut să spui cu asta fiule?
- Le-am îndrugat o poveste cu un înger din cer care are cheia adâncului şi un lanţ mare. El te prinde, te leagă şi te închide în adânc pe 1000 de ani. În timpul ăsta are loc învierea acelor morţi care pe timpul cât trăiau ca oameni se sacrificaseră pentru mine. Ei vor împărăţi cu mine 1000 de ani.
- Păi ei nu se află deja aici? întreabă Satana intrigat.
- Desigur. Sunt cei cărora le-am dat poziţii privilegiate căci am scris despre ei că vor împărăţi cu mine de-a lungul miilor de ani. Împărăţia noastră are şi ea nevoie de o structură ierarhică, iar cei credincioşi mie au fost răsplătiţi cu funcţii. Secţiile importante sunt conduse de creştini, că aici la noi vin şi alţii din alte religii.
- Dar cum rămâne cu legarea mea pe 1000 de ani? Am citit în Apocalipsă capitolul 20 că sunt apoi dezlegat din închisoare şi lăsat să amăgesc lumea în cele patru colţuri ale pământului. Urmează iar războaie şi apoi sunt aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă pentru chinuire zi şi noapte în vecii vecilor. Chiar şi Moartea şi Iadul au fost aruncate în iezerul de foc unde mai erau două personaje, Fiara şi Profetul Mincinos. Ce vor să însemne toate astea?
- Sunt marile absurdităţi care-i sperie pe idioţi, spune Iisus. Distrugerile trebuie să continue pe pământ şi să fie mereu justificate. Mintea creştinului are nevoie de o stare continuă de spaime.
- Aşa-i, afirmă Satana. Când aud de spaime mă faci să mă simt bine. Dar Fiara şi Profetul Mincinos, ăştia cine sunt?
- Personaje care menţin latura noastră de mister în Apocalipsă. Creştinii le tot identifică de-a lungul istoriei ca fiind un om sau altul, sau un grup, o naţiune căci Fiara are mai multe capete. A fost când imperiul roman, când papa de la Roma, Napoleon, Uniunea Sovietică, etc. Dar mai sunt şi aIte tipologii negative ca Dragonul, Marele Babilon. Ideea este tot de a ţine spaima trează, oamenii descifrând misterul apocaliptic pe măsură ce relele pe pământ sunt de proporţii din ce în ce mai mari. Ai văzut cum au evoluat ei de la războaiele locale la cele mondiale.
- Că bine te-ai gândit şi aici. Fiara-i fiară oricum ai da. Misterul cel mai mare îmi pare totuşi a fi Profetul Mincinos. Ăsta cine e? mai întreabă Satana.
- Mult timp n-am ştiut nici eu, dar de curând am aflat. Creştinii mei au fost foarte creativi, doi dintre ei au fost primii imami ai unei religii asociate creştinismului. Ei l-au numit profet pe un om al unui trib de nomazi.
- Am priceput, vorbeşte mai încet ca să nu ne trezim dracu cu sinucigaşi terorişti pe aici.
- Păi ce? Ne-ar strica?
- Asta aşa e, zice Satana. Ei şi? Ce va face profetul?
- Lucruri bune. A organizat sute şi sute de milioane de oameni pentru marea bătălie Armaghedon. Trebuie să fie grandioasă, căci cele de până acum au fost mici.
- Aha, mai spune Satana. Acum pricep. Când creştinii vor afirma că ei ştiu din biblie că profetul e un mincinos, atunci să te ţii.
- Exact. Şi treburile merg bine. Oamenii profetului au încercat de două ori să cucerească Europa, o dată dinspre Gibraltar şi altă dată dinspre Bosfor, dar nu au reuşit. Creştinii s-au opus cu îndârjire. Dar acum oamenii din deşert au înţeles eroarea şi vin în Europa cu valijoare. Cum îi văd creştinii îi cazează urmând vorba mea înţeleaptă din Matei, 5, 44: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”.
- Şi? întreabă Satana curios.
- Treptat cei cu valijoare vor coloniza Europa, mai ales că fac mulţi copii şi sunt întreţinuţi de creştinii care continuă să meargă la muncă. Ei sunt perseverenţi şi urmează fidel vorbele profetului lor înălţând case de rugăciuni pe oriunde se stabilesc. Vor să cucerească întreaga lume şi sunt semne clare că de data asta au şanse să ia şi Europa. Ei bine, ştii că europenii au arme atomice. Întrate în mâinile oamenilor deşertului vor face minuni mai ales contra Marelui Babilon despre care se crede că este America de Nord.
- Se îngroaşe treaba, spune Satana. Şi vom avea mult de lucru. Trebuie să ne adaptăm şi noi la schimbările de pe pământ.
- Aşa-i tată.
- Iată că mai sunt doi ani şi ceva până la aşteptatul sfârşit al lumii adus de mintea creştinilor care au pus în practică ideile tale. Se pregătesc febril de războaie cumplite.
- Ne vom delecta cu scriptura mea, Noul Testament, în mână ca să observăm cât de fidel o urmează.
- Ce facem dacă specia umană nu supravieţuieşte? întreabă Satana.
- Noi nu ne ocupăm cu salvarea ci cu distrugerea ei. Aşa ne-au creat minţile oamenilor.
Postat in March 18th, 2010 la 3:19 am
Adauga un comentariu