Existentialismul

Un termen greu de definit si un curent vechi. Ciudat, deoarece majoritatea ganditorilor categorisiti de intelectuali drept existentialisti sunt oameni care neaga ca ar fi. Si pentru ca doi dintre oamenii, pe care majoritatea ii indica drept primii existentialisti, adica Soren Kierkegaaard si Fredrich Nietzche, au existat inainte de “nasterea” oficiala al acestui curent, de aceea sunt denumiti “precursori”, dar sunt studiati si tratati asemenea celorlalti membri de grup.
Toate figurile importante, cum ar fi Jean-Paul Sartre, Martin Heidegger si Albert Camus, neaga implicarea lor in aceasta miscare, dar toata lumea ii considera “fundatia” curentului.
Termenul a fost folosit prima oara in anul 1943 de catre filozoful francez Gabriel Marceal. Sartre a preluat termenul si l-a inclus intr-o discutie pe teme existentiale, care a avut loc in Club Maintenant, Paris.

Termenul e dificil, daca nu chiar imposibil de interpretat.
Ce este existentialismul? Nu exista un raspuns concret si simplu.
E clar ca pe prim plan sta preocuparea sa fata de existenta concreta a individului si a problemelor ce rezulta din subiectivitatea si constiinta de sine a omului.
Existentialismul e o deviatie a filosofiei existentiale, termen filosofic introdus de catre Fritz Heineman in anul 1929, prin intermediul lucrarii sale “Noi cai in filozofie.Spirit, Viata, Existenta”, Fritz a folosit acest termen pentru a descrie suma tuturor miscarilor si curentelor din filosofie, care au ca obiect problema existentei umane.
Ar mai putea fi definit drept reactia individului fata de existenta umana sau ca manifestarea conceptual-explicita a unei atitudini existentiale.

Datorita marii diversitati a conceptiilor care pot fi puse in legatura cu filosofia existentiala, nu este posibila elaborarea unei definitii globale a acestui termen. Dar notiunea permite totusi restrangerea problemei la cateva teme comune.

Contingenta fiintei umane: Fiinta umana nu este o fiinta necesara; fiecare dintre noi ar putea la fel de bine sa nu fie. Omul exista, pur si simplu, este o fiinta de prisos.
Neputinta ratiunii: Ratiunea nu ii este de ajuns omului pentru a-si lumina destinul.
Devenirea fiintei umane: Existentialismul nu e o filozofie a chietudinii; el il invita pe om sa-si construiasca viata prin efort, printr-o transcendere de fiecare clipa a starii sale prezente.
Fragilitatea fiintei umane: Sunt mereu expus propriului meu sfarsit, distrugerii mele ca fiinta umana, deoarece eu nu exist ca atare decat prin efortul meu. De aici sentimentul de angoasa care ne insoteste existenta.
Alienarea: Omul in perspectiva sfarsitului este instrainat de el insusi, nu mai are nici stapanirea, nici posesiunea sinelui.
Finitudinea si urgenta mortii: Filozofii existentialisti reactioneaza hotarat impotriva tendintei noastre de a ne ascunde acest adevar fundamental, ca existenta noastra e finita si se indreapta catre moarte.
Singuratatea si secretul: Fiecare fiinta umana se simte solitara, impenetrabila celorlalti.
Neantul: Existentialistii atei subliniaza ideea ca omul este o fiinta-a-neantului, el survine din neant si se indreapta catre el.
Devenirea personala: Omul nu trebuie sa-si traiasca viata de pe o zi pe alta, in inconstienta fata de destinul propriu, ci trebuie sa acceada la o viata cu adevarat personala si constienta.
Angajarea: Omul inseamna libertate; pentru a-si construi viata, el trebuie sa opteze, sa aleaga in permanenta, sa se angajeze in raport cu destinul sau si cu al celorlalti. Alegerea fiind o necesitate (faptul de a nu alege constituie, de asemenea, o alegere), este preferabila alegerea constienta, angajarea intr-un destin personal alaturi de ceilalti.
Celalalt: Omul constata ca in realitate nu este singur: el este o fiinta alaturi de cei cu care e nevoit sa existe; fiinta umana este fiinta-impreuna .
Viata expusa: Omul trebuie sa actioneze, sa indrazneasca, sa-si puna in joc viata – sub permanenta privire si judecata inevitabila a celorlalti.
Conform lui E. Monier, autorul lucrarii “Introduction aux existentialismes”, ar trebui adaugate si acestea:
-liberul arbitru.
-faptul ca natura umana e decisa de alegerile vietii.
-o persoana devine mai buna atunci cand se lupta cu natura lor individuala, cand se lupta pentru viata.
-nu exista decizii lipsite de stres si de consecinte.
-exista lucruri care sfideaza ratiunea.
-responsabilitatea proprie si disciplina sunt cruciale.
-societatea e nenaturala, iar traditiile religioase si seculare sunt arbitrare.
-dorintele lumesti sunt inutile.
Bineinteles ca exista si exceptii , aceste teme sunt prezentate pentru a obtine o imagine generala a gandirii unui existentialist.

Precursorii existentialismului si urmasii lor

Soren Kierkegaard (1813–1855)

Kierkegaard si-a formulat notiunea contradictorie de “adevar subiectiv” in opozitie cu ideea ca alegerile vietii au o rezolvare sau un “obiectiv” rational. De exemplu, atunci cand se alege o viata religioasa , Kierkegaard sustine ca nu exista argumente rationale care sa justifice alegerea, ci doar motive subiective, un simt al necesitatii personale si dorinta unei dedicari totale. La fel si cand se alege o viata etica, se actioneaza conform principiilor ratiunii practice, dar si asta e tot o alegere, care nu e rationala. Notiunea de “adevar subiectiv” nu inseamna, asa cum cred multi, ca e un adevar care e adevarat “doar pentru mine”. Acest adevar face referire la o rezolutie in fata necunoscutului obiectiv. Mai important decat CEEA CE e crezut, e felul CUM e crezut. De aceea Kierkegaard renunta la deliberarile filozofice calme, din care e compusa o mare parte din istoria filozofiei, renunta la motive si rationalitate si prefera sa promoveze angoasele si pasiunile, “saltul” in necunoscut si irationalitatea vietii.

Friedrich Nietzsche (1844–1900)

Nietzche considera ca exista un conflict intre mostenirea vestica a eroilor greci si istoria sa iudeo-crestina, cum ar fi diferentele dintre cele doua abordari traditionale a suferintei umane. In timp ce traditia iudeo-crestina explica suferinta prin pacat, grecii antici considerau ca suferinta profunda e o indicatie a naturii fundamental tragice umane. In prima sa carte “Nasterea tragediei”, Nietzche analizeaza arta tragediei ateniene si o considera produsul gandirii grecesti neevazive despre sensul vietii atunci cand se confrunta cu o vulnerabilitate extrema.
Nietzche era incantat de viziunea etica a grecilor, care puneau accentul pe dezvoltarea excelentei si a nobilitatii, aceste lucruri fiind opuse obsesii iudeo-crestine despre pacat si vina.
Spre deosebire de moralitatea grecilor homerici, o moralitate intemeiata pe eroism si desavarsire, moralitatea crestina e cea care transforma persoana cea mai mediocra si lipsita de orice fel de entuziasm sau de realizari, intr-un exemplu moral. Din acest punct de vedere, o persoana “buna” e cineva care nu face rau, nu incalca regulile si legile si “doreste binele”. Nietzche nu accepta faptul ca morala crestina i-a facut pe oameni sa acorde importanta vietii de apoi in detrimentul celei actuale, in loc sa promoveze o auto-desavarsire pamanteasca cat mai urgenta, morala crestina accentueaza importanta abtinerii de la actiuni “egoiste”. Persoana care nu realizeaza nimic cu sau in viata ei, cu exceptia evitarii “pacatul”, isi castiga locul in rai, in timp ce persoana creativa e “imorala” pentru ca nu isi accepta locul in “turma”. Cu alte cuvinte, prohibitiile iudeo-crestine sunt doar “mecanisme de nivelare” a umanitatii de care se folosesc cei slabi si cei mediocri pentru a dezavantaja spiritele talentate si puternice.
Totodata, Nietzche sugereaza ca ar trebui sa trecem “dincolo de bine si de rau”, dincolo de tenditele noastre de emitere a judecatilor morale si sa mergem spre o perspectiva mai creativa si naturala.
Nietzche neaga ideea lumii de apoi si pe cea a unei divinati benigne atotputernice, el sustine ca numai aceasta viata si ceea ce decizi sa faci cu ea conteaza si prin aceste lucruri a pavat drumul pentru cei care au venit dupa el.

Jean-Paul Sarte

Jean-Paul Sartre e preocupat de actiunile individului.
In general, existentialismul recunoaste faptul ca cunostintele umane sunt limitate si failibile. O persoana poate sa isi dedice viata adevarului si cautarii sale, dar asta nu inseamna ca va gasi adevarul adecvat sau ca nu il va intelege gresit. Sartre spune ca: <<Atunci cand aleg, aleg pentru toata lumea.>>
Inseamna ca decizia si actiunea lui pot schimba lumea in care traieste intr-o oarecare masura. Efectele unei actiuni sunt asemenea valurilor din mare, se propaga la infinit…sau pana lovesc tarmul.
Prin actiunile mele incep sa creez si sa definesc Eu-l care sunt, care e dincolo de un anumit punct, un Eu public, social. De aceea o actiune e asemenea Cutiei Pandorei, odata infaptuita si continutul actiunii  eliberat in lume, el nu mai poate fi recapatat.
Acest argument al lui Sartre, nu e un argument moral, ci unul ontologic, un argument al lumii, o descriere a realitatii lumii si deciziei umane.

In ”Fiinta si Neantul” , Sartre vorbeste de faurirea Eu-lui prin actiune. Adica Eu, ca om, sunt liber. Pot sa decid singur in privinta actiunilor mele. Ceea ce voi FI in final, e ceea ce decid sa fiu. Actiunile mele nu sunt triviale, ci definitivate ale Eu-lui meu.

Sartre a scris o nuvela intitulata “Fara iesire”, in ea un barbat si doua femei se trezesc intr-o camera de hotel, in ciuda tuturor stradaniilor lor, parasirea camerei se dovedeste imposibila. Curand devin constienti de o oarecare dinamica de grup, barbatul e atras de una din femei, dar ea e lesbiana si e atrasa de cealalta femeie, care la randul ei e atrasa de barbat, care o evita. Dupa ceva timp, isi dau seama ca au murit si ca au ajuns in iad. Esenta nuvelei e <<Iadul=ceilalti oameni>>.
Sartre a fost un existentialist, iar aceasta povestire e o povestire existentialista, partea cu “iadul=ceilalti oameni” e o consecinta directa a principiilor existentiale. Sartre e considerat existentialist, deoarece o vreme s-a considerat unul si pentru ca a incercat sa ofere o definitie termenului.
Sartre a contestat un punct de vedere divin asupra lumii si a naturii umane cu un alt punct de vedere uman, conform caruia nu exista elementul divin. Cand Dumnezeu s-a gandit la creearea lumii, intai a conceput-o, s-a gandit la felul in care urma lumea si natura umana sa fie. Dupa care Dumnezeu a creeat totul si oferit esentei existenta. Deci conform lui Dumnezeu, <<esenta precede existenta>>. Sartre nu credea in Dumnezeu, deci aceasta ordine a esentei umane care precedeaza existenta umana, era lipsita de sens. Pentru noi, existenta este prima, iar esenta vine mai tarziu. Esenta reprezinta tot ceea ce dorim noi sa fie. Deci <<existenta precede esenta>>, cu alte cuvinte existentialism.
Cel mai important lucru pentru Sartre nu consta in distinctia dintre esenta si existenta, ci in absenta divinitatii. Pentru cei ca Sartre, absenta divinitatii are o importanta mult mai mare decat metafizica creatiei:<<Fara divinitate nu exista scop, valoare sau sens in lume>>. Aceasta este fundatia existentialismului.
O lume fara scop, fara valori, fara sens, goala si fara speranta, o lume care, folosind un termen existentialist indragit, e <<absurda>>. O lume fara valori si fara sens, e o lume fara standarde comportamentale. Nimeni nu mai poate judeca actiunile ca fiind <<bune>> sau <<rele>>, deoarece aceste cuvinte sau actiunile corespunzatoare lor, nu mai inseamna nimic. Un citat in acest sens il ofera Fyodor Dostoevsky in “Fratii Karamazov”: <<Fara Dumnezeu, totul e permis>>.

Dar adevarata valoare a existentialismului e ca experiment mental filozofic pentru intelegerea consecintelor derivate din existenta unei asemenea lumi. Ar fi un cosmar. O lume absurda al carei continut ar fi gol si fara rost.
Dar de ce <<iadul=ceilalti oameni>>?
Daca ne traim vietile doar datorita deciziilor complet libere si autonome pe care le facem, inseamna ca nu avem nimic in comun cu ceilalti oameni. Daca adoptam un lucru care vine din partea altcuiva, un lucru care ne-ar permite sa stabilim o conexiune cu aceea persoana, acel lucru nu ar fi autentic. Daca pur si simplu se intampla ca decizia noastra sa coincida cu a altuia, atunci avem o conexiune autentica, dar foarte volatila. Pe masura ce luam noi decizii, probabilitatea conexiunilor autentice cu altii scade in mod dramatic. Propria noastra autonomie e cea care ne izoleaza. Valorile si deciziile altora, autentice sau nu, devin straine si iritante.
Ideile traditionale despre responsabilitatea morala dispar daca nu mai exista acele lucruri importante fata de care sa te simti responsabil. Sartre a incercat sa compenseze aceasta pierdere prin introducerea unui nou simt intarit al responsabilitatii. Filozofia lui Sartre spune ca o persoana e responsabila de totalitatea consecintele actiunilor sale, indiferent daca aceste consecinte pot fi prevazute sau nu.

Albert Camus

Albert Camus in eseul sau “Mitul lui Sisif” ne infatiseaza deznadejdea si absurditatea lumii lui Sartre. Sisif sfideaza zeii, iar acestia il pedepsesc. Pedeapsa lui consta in urcarea unui bolovan mare pe varful unui munte, de fiecare data cand ajunge acolo, bolovanul se rostogoleste la baza muntelui, iar Sisif isi reia sarcina la nesfarsit.
Aceasta e pedeapsa lui Sisif, un nesfarsit exercitiu de inutilitate. Dar daca lumea si continutul ei sunt inutile, inseamna ca si corvoada lui Sisif e identica cu toate lucrurile pe care le facem pe durata vietii. Noi nu suntem diferiti de Sisif, dar in cazul lui pedeapsa se aplica pe durata vietii de apoi, care se transforma in iad pentru el, pe cand noi deja traim acel iad.
Se presupune ca Sisif nu poate scapa de sarcina sa prin sinucidere. Dar daca noi putem, atunci de ce nu?
Nu exista nici un argument care sa fie contrar acestei actiuni, dar cu toate acestea sinuciderea nu e un raspuns tipic existentialist. Deci ce poate face Sisif ca sa isi faca viata mai suportabila?
Poate sa <<decida>> ca are sens si valoare. Valorile si scopurile care nu exista in lume, pot fi restaurate printr-un simplu act de vointa. Camus îl descrie pe Sisif singur pe stânca lui, surprizîndu-i o psihologie de condamnat. Singura forma de revolta care îi este permisa, în situatia lui absurda, este curajul de a-si spune ca e fericit. Spre deosebire de el, omul revoltat nu este singur, de vreme ce se revolta împotriva celorlalti, iar finalitatea acestei atitudini poate fi reparabila atât în existenta, cât si în arta: “… arta este o manifestare care exalta si neaga în acelasi timp”.
Pentru ca cineva sa isi traiasca viata, mai intai trebuie sa isi exercite libertatea de a-si creea una. Simpla acceptare a valorilor conventionale si uitarea absurditatii lumii nu e autentica. Autenticitatea e data de exercitarea liberului arbitru si de alegerea a activitatilor si scopurilor care au valoare pentru subiect. Din acest punct de vedere, chiar si Sisif se poate simti satisfacut in privinta vietii lui.
Romanului “Strainul” ofera o fundamentare teoretica a povestii unui exil printre oameni. Definind absurdul ca “un rau al spiritului”, Camus considera ca ratiunea prezentei acestuia în existenta este “contrastul dintre strigatul fiintei si tacerea ilogica a lumii”.
Camus ne vorbeste de o barbat a carui mama moare, iar el nu suporta sa stea la priveghiul ei. Plecarea lui jigneste comunitatea, care o considera lipsa sa de respect. Povestea are loc in Algeria, iar personajul descris e francez. Din diverse motive, aceeasi persoana ucide un arab. Acest lucru, in mod normal, nu e luat in serios de sistemul judiciar francez al vremii, dar opinia locala a fost jignita de plecarea de la priveghi, asa ca e condamnat. Absurditatea acestei povesti e si esenta ei.
Un existentialist va fi mereu un strain pentru altii si nu va avea niciodata rabdarea si tactul necesar pentru a asista si a sustine conventiile sociale, cum ar fi priveghiul unui mort sau de ce nu, legile impotriva crimei. Izolarea produsa de valoare deciziilor existentialistilor explica de sunt asa de putini cei care accepta numele. Sa numesti pe cineva <<<Existentialist>> inseamna sa ii impui o anumita esenta, sa le spui ce sunt. Acest lucru violeaza autonomia si libertatea lor absoluta si ii face sa para ca au ceva in comun cu alti oameni, alti <<existentialisti>>. Acest lucru e intolerabil.

Martin Heidegger
In “Fiinta si Timp”, Heidegger accentueaza “necesitatea reluarii intrebarii privitoare la fiinta”. Aceste demers ce vine in continuarea ontologiei initate de Platon si de Aristotel, e pur ontologic. Numai ca in centrul “ontologiei fundamentale” heideggeriane sta, de asta data, “Dasein”-ul uman, termen ce are inteles de existenta/prezenta sau de a fi aici/ a fi acolo.. Intrebarea privitoare la fiinta ia, inca de la inceput, forma intrebarii privitoare la fiinta unei fiintari determinate.
Avand certitudinea mortii ineluctabile, Heidegger configureaza existenta umana ca o deschidere in lume si o proiectare constienta ce poate depasi cotidianul.. Heidegger isi pune deci intrebarea fundamentala asupra sensului existentei, cazuta in uitare si trivialitate, care nu ar fi fost tratata suficient in ontologia clasica, incepand de la originile sale in filosofia greaca. Este adevarat ca Aristotel prezinta in “Metafizica” sa o sistematizare a categoriilor fiintei, totusi fara a tematiza sensul existentei, care ar putea sa duca la intelegerea diversitatii ontologice. Omul, in calitatea sa de fiinta, are totdeauna o reprezentare asupra ideii de existenta, idee care poate fi asimilata cu cunostinta pe care o are asupra obiectelor. Aceasta cunostinta este denumita “ontica”, referindu-se la stiinta, fara a cerceta relatiile sale cu obiectele, in timp ce problema existentei obiectelor este denumita “ontologica”, in masura in care se pune problema sensului existentei, ar putea fi denumita chiar “pre-ontologica”. Intentia lui Heidegger consta in a demonstra rolul coordonatelor temporale ca orizont transcendent al cautarii sensului de a fi. Pentru ca oamenii se confrunta cu existenta intr-o forma neteoretica si numai conditionati temporal, altfel nu s-ar putea spune sub nici o forma “aceasta este”. Explicarea problematicei legata de timp ofera mijloacele de examinare a sensului existentei, pentru ca existenta este inteleasa doar pornind de la forma sa temporala. Interpretarea fiintei incepe cu intelegerea temporalitatii. Din aceasta rezulta sensul unitar al structurii temporale in cele trei dimensiuni ale sale: “Viitor”, “Prezent” si “Trecut”. Aceasta conceptie a lui Heidegger a marcat o cotitura importanta in filosofia europeana, sub influenta sa imbogatindu-se curente ca existentialismul si deconstructivismul.

Existentialismul in literatura- Dostoyevsky si Kafka

Dostoyevsky in nuvela sa “Notes from Underground” vorbeste despre un om incapabil sa se adapteze la societatea in care traieste si care e permanent nemultumit de identitatile pe care si le construieste. Multe din scrierile lui Dostoyevsky, cum ar fi “Crima si Pedeapsa”, fac referire la probleme dezbatute de filozofia existentiala, in timp ce ofera directii narative ce provin direct din existentialismul secular. In “Crima si Pedeapsa” ne este infatisata viata protagonistul, Raskolnikov, in timp ce e zguduita de diverse crize existentiale, iar Raskolnikov se indreapta incet, dar sigur, spre o gandire existentiala crestina, pe care Dostoyevsky a ales sa o apere.
“Crima si Pedeapsa” e o poveste despre saracie si suferinta, elemente comune tuturor personajelor. Prin suferinta apare rationalizarea deciziilor facute si a circumstantelor in care au loc. Teoriile filozofice se dezvolta prin rationalizarea personajului. Exista doua teme filozofice: Existentialismul si Nihilismul. Raskolnikov e implicat in dezvoltarea lor, si desi aceste doua filozofii sunt intalnite des in carte, opiniile lui Dostoyevsky erau opuse lor.
Acest lucru se vede cel mai bine in ultimele capitole ale cartii, atunci cand Raskolnikov Existentialistul/Nihilistul este pedepsit pentru crima sa.
Esecul lui Raskolnikov e modalitatea prin care Dostoyevsky se impotriveste celor doua curente filozofice.

Kafka a preferat sa creeze personaje suprarealiste si alienate care se lupta cu disperarea si absurditatea vietii lor, cele mai reusite personaje se gasesc in faimoasele nuvele “Metamorfoza” sau “Procesul”.
De exemplu in “Metamorfoza” e vorba despre Gregor Samsa, un om care isi dedica viata familiei si locului de munca, fara sa ceara nimic in schimb. De abia atunci cand e transformat intr-un gandac neajutorat, incepe sa isi dezvolte o identitate proprie si o intelegere a relatiilor din jurul sau. Ideea principala e un punct de vedere existentialist care spune ca orice alegere facuta sau nu, de catre cineva, ii va guverna cursul vietii, Persoana e cea care are ultimul cuvant de spus in privinta alegerilor facute, spre deosebire de Gregor Samsa a carui lipsa de identitate a permis altora sa aleaga pentru el.
Pe de alta parte in “Procesul” e vorba de evaluarea starii mentale a personajului, Joseph K. Situatia prezentata e diferita, o situatie in care libertatea unui om, ba chiar si viata sa, sunt in pericol de a fi pierdute. Evenimentele din timpul procesului sunt o metafora a fortelor sociale exterioare ce determina nesiguranta existentiala a protagonistului. Mentalitatea lui Joseph K e asemanatoarea cu cea a lui Roquentin (personaj din nuvela“Nausea”, 1938 ,Jean-Paul Sartre ), iar conflictul dintre curte si K. pare paralel cu cel al lui Roquentin dintre minte si trup, desi conflictul lui Roquentin e rezultatul propriei minti. Desi este un contrast evident intre cauzele conflictelor celor doua personaje, Kafka isi atinge scopul intr-o maniera similara, ne ofera o concluzie tragica si profunda, viata nu are sens.

Autor: Menssana

Sursa: www.descopera.org/existentialismul

Hedonismul motivational

Ii apartine lui Jeremy Bentham si are o abordare cantitativa a problemei. Bentham crede ca valoarea placerii poate fi inteleasa prin prisma cantitatii. Adica valoarea placerii poate fi marita de durata, nu numai de numarul de placeri sau de intensitatea lor.

Bentham sustine ca durerea si placerea sunt factorii determinanti ai actiunilor noastre, asta il face hedonist in privinta motivelor de actiune. Uneori motivatiile hedoniste esueaza in a genera actiuni hedoniste , iar in cazurile in care genereaza asemenea actiuni, motivatia insasi esueaza conform principiilor hedonismului. “Paradoxul” hedonismului consta in ideea ca cei motivati in favoarea placerii obtin mai putin decat ar trebui, iar cei motivati contra durerii, obtin mai mult decat trebuie.

Deci se poate spune ca hedonismul motivational consta in motivarea cuiva prin propria-i placere sau durere, incluzand faptul ca e motivat pentru placere si impotriva durerii. A fi motivat “pentru” placere si “impotriva” durerii, e o descriere a problemei in termeni de “productie”, adica e o problema de producere a placerii si de reducere a durerii, decat de exprimare a acestor lucruri.

Hedonismul normativ

Ii apartine lui John Stuart Mill, care a preferat o abordare calitativa. El credea ca exista nivele diferite de placere. Miller spune ca fiintele simple (uneori folosea porcii drept exemplu) acceseaza mult mai usor  placerile simple, din moment ce ignora celelalte aspecte ale vietii, ele se pot lafai in placere. Fiintele cele mai elaborate analizeaza problema, de aceea pierd din timpul destinat placerii simple.
Cei care critica abordarea cantitativa subliniaza faptul ca “placerile”, de regula, nu au trasaturi comune, cu exceptia faptului ca sunt vazute ca fiind “placute”.
Iar cei care critica curentul calitativ subliniaza faptul ca desi o placere poate fi la un nivel mai inalt decat alta, acest lucru se datoreaza altor factori, in niciun caz faptului ca e “placuta”. Termenul medical pentru cei care sunt incapabili de a obtine placere din experientele considerate de regula placute, se numeste anhedonie.

Placerea in Antichitate

Democritus pare sa fie cel mai timpuriu filozof care a adoptat o filozofie hedonista, el definea scopul suprem al vietii ca fiind “multumirea” sau “veselia”, adaugand ca “bucuria si tristetea sunt semnele distinctive ale lucrurilor benefice si daunatoarea”.
Cyrenaismul, a fost fondat intre secolele 3 si 4 B.C. si a fost fondat de catre Aristippus din Cyrene. Acest curent reprezinta una dintre primele scoli de gandire socratice, in care se punea accentul pe o parte din invataturile socratice. Socrate a zis ca fericirea e unul din rezultatele actiunii morale, iar Aristippus sustine ca placerea e binele suprem. El a gasit gratificatii trupesti, pe care le considera mai intense si preferabile celor mentale, de asemenea a refuzat abandonarea gratificatiilor imediate de dragul celor pe termen lung.
Epicurianismul e considerat de unii o forma antica de hedonism. Epicur identifica placerea cu linistea si accentua importanta reducerii dorintei fata de obtinerea imediata a placerii. Epicur sustinea ca placerile cele mai mari sunt si cele mai simple, adica o viata moderata petrecuta alaturi de prieteni si purtand discutii filozofice.

Egoismul

Hedonismul poate fi unit cu egoismul psihologic – teoria conform careia oamenii sunt motivati numai de propriul lor interes – pentru a forma hedonismul psihologic, o afirmatie pur descriptiva care sustine ca agentii cauta, in mod natural, placerea. Hedonismul poate fi de asemenea combinat cu egoismul etic – care afirma ca indivizii ar trebui sa isi caute binele propriu – formand hedonismul etic, care sustine ca ar trebui sa ne comportam in asa fel, incat sa obtinem placerea proprie.

Dar hedonismul nu e neaparat legat de egoism. Utilitarismul lui John Stuart Mill e clasificat uneori drept o forma de hedonism, deoarece judeca moralitatea actiunilor prin consecintele lor asupra binelui comun. Acesta se numeste hedonism altruist. In timp ce alte doctrine propun infaptuirea oricarei actiuni, care pe termen lung, sa aduca fericire individului, Mill promoveaza actiunile care ii fac pe toti fericiti.

A se observa diferenta dintre individualism si colectivism.
Individualismul e o pozitie morala, o filozofie politica sau un punct de vedere social care implica increderea de sine si independenta. Individualistii promoveaza atingerea scopurilor si placerilor proprii, alegerile lor fiind mai mereu in opozitie cu interferentele externe (societatea, alte grupuri sau institutii, etc.). Individualismul se opune colectivismului, care pune accent pe faptul ca orice scop comunitar, de grup, de societate sau national, are prioritate fara de scopurile individuale. Adica o societate, ca intreg, e vazuta ca avand mai mult sens si valoare, decat indivizii separati care formeaza acea societate. Individualismul se opune de asemenea oricarei alte forme de traditie sau de standard moral extern folosit pentru a limita alegerile unui individ.

E adevarat ca Epicur recomanda urmarirea placerilor proprii, dar nu a zis niciodata ca ar trebui sa ducem o viata egoista care sa ii impiedice pe ceilalti sa obtina acelasi lucru.
Unele din teoriile lui Sigmund Freud in privinta motivatiei umane au fost numite hedonism psihologic; “instinctul vietii” nu e nimic altceva decat observatia ca oamenii vor cauta placerea. Dar Freud complica lucrurile, el adauga in problema alte mecanisme, cum ar fi “instinctul mortii”. Instinctul mortii, Thanatos, poate fi echivalat prin dorinta de pace si liniste, de calm si intuneric, care pot cauza o alta forma de fericire. Din moment ce e un instinct al mortii, poate sa fie si o dorinta pentru moarte. Freud a lasat ca motivator principal instinctul de supravietuire si pentru ca ipotezele sale au fost invalidate de testari subiective, aceste lucruri ridica probleme serioase in privinta teoriilor freudiene.

Sursa: www.descopera.org

Eudemonismul, etica greceasca.

Etica greceasca antica se numeste eudemonism. Teoria morala care uneste virtutea ( “arête” ) cu fericirea ( eudaimonia ) se numeste eudemonism. Incercarea de a defini relatiile dintre acestea doua, e una din preocuparile centrale ale eticii antice si un subiect de polemici. Din aceasta cauza sunt mai multe varietati de eudemonism. Doua dintre cele mai influente forme de eudemonism, sunt cele ale lui Aristotel si a Stoicilor. Aristotel considera ca virtutea si exercitarea ei, reprezinta una dintre componentele cele mai importante ale eudaimoniei, dar recunoaste importanta valorilor pozitive externe cum ar fi sanatatea, bogatia si frumusetea. Stoicii au un concept diferit, ei au facut din virtute singura componenta a eudaimoniei, ignorand astfel necesitatea bunurilor externe.

In termeni etimologici, eudaimonia deriva din adjectivul eudaimon. Acesta la randul sau, e compus din din “eu” care inseamna “bine” si “daimon”, care se refera la un gardian spiritual. De aceea pentru a fi eudaimon trebuie sa traiesti bine si sa fii protejat de un spirit binevoitor. In ciuda etimologiei, discutiile despre eudaimonie din Grecia antica, ignorau semnificatiile supranaturale a termenului.
Aristotel sustinea ca toata lumea e de acord cu faptul ca eudaimonia e cea mai inalta stare de Bine uman, dar exista dezacorduri mari in privinta felului de viata care are ca rezultat eudaimonia.
O viata care poate fi traita bine, nu spune prea multe. Toata lumea vrea sa fie eudaimon si e de acord cu faptul ca asta inseamna a trai si a face bine . Problema e ca trebuie sa specificam care sunt activitatile umane care permit cuiva sa devina eudaimon. Aristotel prezinta cateva concepte populare despre modul in care poate fi traita viata : o viata a placerilor, o viata a activitatilor practice si o viata filozofica.
O incercare a filozofiei grecesti in a raspunde acestei intrebari introduce un alt concept important al filozofiei antice : virtutea. Aristotel spune ca viata eudaimonului e o viata de “activitati virtuoase in conformitate cu ratiunea”. Chiar si Epicur care pretinde ca viata eudaimonului e o viata a placerilor, precizeaza ca aceasta viata trebuie sa fie si una a virtutilor. Deci virtutea (”arête” ) e strans legata de fericire ( eudaimonia ), conform teoriticienilor antici greci. Dar ei nu sunt de acord asupra felului in care cele doua sunt legate una de alta.
Dupa cum am mai zis, cuvantul grecesc “arête” e tradus de regula ca “virtute”. Una din problemele acestei traduceri, e ca suntem inclinati sa o intelegem, intr-un sens moral, care nu reprezinta mereu semnificatia data de antici. Pentru un grec, “arête” se refera la tot felul de calitati carora noi nu le-am considera relevante pentru etica ( frumusetea fizica, etc. ). Deci e bine sa tinem minte ca sensul virtutii grecesti nu e exclusiv moral si include mai multe lucruri ( intelepciune, curaj, compasiune, etc.). De exemplu, am putea zice ca viteza e o virtute pentru un cal sau ca inaltimea e virtutea unui basketball-ist. Pentru a face ceva bine e nevoie de virtute, fiecare activitate caracteristica ( tamplaria, cantatul la flaut, etc. ) are propriul set de virtuti. O traducere alternativa ar fi “excelenta”, aceasta ar putea transmite sensul general al termenului. Virtutile morale sunt doar o subcategorie a sensului general, conform caruia o fiinta umana e capabila de o functionare buna sau excelenta.

Socrate

Ceea ce stim despre filozofia lui Socrate e bazat aproape in intregime pe insemnarile lui Platon. Primele opere a lui Platon prezinta destul de fidel invataturile lui Socrate, iar ideile lui Platon apar in opere ca Phaedo si Republica.
Asemenea celorlalti ganditori etici greci, Socrate credea ca fiintele umane isi doresc eudaimonia mai presus de orice. Dar Socrate adopta o forma radicala de eudemonism: el credea ca virtutea e atat necesara cat si suficienta pentru eudaimonie. Socrate e convins ca virtutile, asemenea auto-controlului, curajului, dreptatii si a altor atribute ale mintii si sufletului, sunt absolut cruciale pentru persoana care doreste sa fie eudaimon. De exemplu, in Meno, el zice: “…tot ceea ce intalneste si indura sufletul ghidat de intelepciune, se termina in fericire… ”.
In Apology, Socrate critica pe cei care cred ca viata de eudaimon, e o viata de onoruri si placeri, de aceea critica pe atenieni cum ca le-ar pasa mai mult de bogatii si onoruri decat de starea sufletului lor.
Virtutile sunt calitati ale sufletului. Atunci cand un suflet a fost ingrijit si pregatit asa cum trebuie, atunci vor aparea si virtutile. Starea in care se afla sufletul e mult mai importanta pentru eudaimon decat bogatiile sau puterea politica. O persoana care are un suflet virtuos e mult mai castigata decat o persoana bogata si onorata, dar al carei suflet e corupt de actiuni imorale. Aceasta opinie e confirmata in Crito, unde Socrate il face pe Crito sa recunoasca faptul ca perfectiunea sufletului, virtutea, e cel mai important aspect.
Deci pentru Socrate o persoana care nu e virtuoasa, nu poate fi fericita, iar o persoana care e virtuoasa, nu poate esua in incercarea de a fi fericita.

Platon

Republica lui Platon incearca sa raspunda provocarii unui sofist, Thrasymachus, care sustinea ca “virtutea” dreptatii il impiedica pe omul puternic sa obtina eudaimonia. Opiniile lui Thrasymachus nu sunt altceva decat o varianta a unei situatii pe care Platon o discuta in Gorgias, prin intermediul lui Callicles. Argumentul principal prezentat de Calliclas si Thrasymachus e ca justitia impiedica obtinerea eudaimoniei, deoarece moralitatea conventionala necesita auto-controlul si mentinerea dorintelor la minim. Ideea este ilustrata cel mai bine in volumul al doilea al Republicii, cand Glaucon, raspunzand provocarii lui Thrasymachus, povesteste mitul inelului magic al lui Gyges. Conform mitului, Gyges devine rege al Lydiei atunci cand gaseste un inel magic, care il face pe posesor invizibil., ceea ce ii permite sa isi satisfaca toate dorintele si sa evite pedepsele. Gyges il ucide pe rege, se casatoreste cu sotia lui si preia tronul. Esenta povestii e ca comportamentul uman nu ar mai fi moral, daca omul poate evita repercursiunile satisfacerii dorintelor sale. Dar daca eudaimonia se obtine prin satisfacerea dorintelor, iar ideea de dreptate inseamna ignorarea si nesatisfacerea lor, asta inseamna ca un comportament moral e impotriva intereselor omului puternic. ( Acest gen de argumente va apare in filozofia lui Nietzche ). Argumentarile din Republica sunt lungi, complexe si profunde.
In esenta, Platon sustine ca virtutile sunt atribute ale sufletului si ca o persoana dreapta e cineva care are ordine si armonie in suflet, astfel incat acesta sa produca beneficii maxime acelei persoane. Teoria etica al lui Platon e eudemonista pentru ca pastreaza dependenta eudaimoniei de virtute, care e o componenta cruciala si dominanta a eudaimoniei.

Aristotel

Pentru Aristotel, eudaimonia implica activitati care prezinta excelenta in raport cu ratiunea. Acest concept deriva din opiniile lui Aristotel despre ratiunea fiintei umane care e folosita la maxim, daca aceea persoana poseda eudaimonia, dupa care va obtine excelenta (”arête” ) in ratiune.
Conform lui Aristotel, eudaimonia cere activitate, actiune, asa ca nu e suficient un anumit comportament. Mai e necesara exercitarea atributelor, adica sa activeze in domenii care sa corespunda capacitatii ratiunii sale. Aristotel sustine ca daca traim in concordanta cu ratiunea, asta inseamna ca vom obtine excelenta in folosirea ei. Dar el mai zice ca nu e suficienta ocuparea unei functii, ci ca mai trebuiesc demonstrate virtuti si in diversele aspecte ale acelei functii. Functia de psiholog cere un grad mare de atentie, de aceea putem zice ca atentia e o calitate necesara cuiva care vrea sa devina psiholog. De aici rezulta ca eudaimonia se formeaza prin activitatile partii rationale a sufletului in concordanta cu virtutile ratiunii.
Teoria etica a lui Aristotel e eudemonista deoarece mentine dependenta eudaimoniei de virtute. Dar desi zice ca virtutea e necesara pentru eudamonie, ea nu este suficienta. Desi pune accentul pe importanta partii rationale a sufletului, el nu ignora importanta altor valori pozitive ( provenienta buna, copii buni si frumusete ). Asa ca o persoana care e extrem de urata, a carei copii sau prieteni buni au murit, sau care e singura, e foarte putin probabil sa devina eudaimon. Eudaimonia depinde intr-o anumita masura de lucruri ce depasesc excelenta ratiunii si de norocul gasit in viata si in corp.

Epicur

Teoria etica a lui Epicur e hedonista. Conform ei placerea e singurul lucru bun intrinsec si durerea e singurul lucru rau intrinsec. Un obiect sau o experienta are o valoare intrinseca buna numai din cauza ca e ceea ce este. Valoarea intrinseca e in contrast cu valoarea instrumentala. Un obiect sau o experienta are valoare instrumentala numai daca serveste ca masura a valorii intrinsece. Sa presupunem ca iti petreci zilele si noptile la birou, prestand activitati nu prea placute, toate acestea le faci pentru bani. Daca cineva te intreaba: “De ce vrei banii?”, tu raspunzi: “Ca sa pot sa imi iau un apartament pe malul marii si un Ferrari”. Acest raspuns exprima faptul ca banii au o valoare instrumentala, constituie mijlocul prin care se procura apartamentul si masina. Valoarea producerii banilor e dependenta de valoarea bunurilor care vor fi achizitionate. E valoare instrumentala: are valoare numai pentru cineva care obtine ceva prin ea.
Epicur identifica viata de eudaimon cu o viata de placeri. El intelege eudaimonia ca o experienta, mai mult sau mai putin continua, lipsita de dureri si de neplaceri.
Dar Epicur nu sustine ca ar trebui urmarita fiecare placere, pana la ultima. Mai degraba el recomanda o politica de marire a placerilor, pe termen lung. Cu alte cuvinte, unele placeri nu se merita a fi cautate, deoarece duc la mari dureri, si unele dureri ar trebui cautate, deoarece duc la placeri mari. Cea mai buna strategie de obtinere a placerii maxime e prin evitarea placerilor instant si folosirea unei abordari pe termen lung.
Etica grecilor antici este eudemonista deoarece se bazeaza pe relatia dintre virtute si eudaimonie. Doctrina lui Epicur poate fi considerata eudaimonista deoarece Epicur argumenteaza ca o viata de placeri e o viata de virtuti. El considera ca virtutile aduc placere.
O diferenta importanta intre eudemonismul lui Epicur si cel al lui Platon si Aristotel, e ca pentru ei virtutea e componenta principala a eudaimoniei, in timp ce pentru Epicur e un mijloc de obtinere a fericirii. Aristotel considera ca eudaimonia e ceea ce vrea fiecare ( Epicur ar fi de acord ). Dar Aristotel nu crede ca activitatea virtuoasa e urmata de dragul placerii. Placerea e un produs secundar al activitatii virtuoase : nu ar trebui incadrata in motivele pentru care o actiune virtuoasa e virtuoasa. Aristotel nu considera ca noi cautam eudaimonia, la propriu. Ci ca mai degraba, eudaimonia e ceea ce realizam atunci cand traim in conformitate cu cerintele ratiunii. Virtutea e cea mai importanta componenta a vietii eudaimonice. Epicur considera ca virtutea e doar un mijloc de a obtine fericirea. Teoria lui este eudemonista deoarece virtutea este indispensabila pentru obtinerea fericirii, dar virtutea nu e o componenta a vietii eudaimonice, iar a fi virtuos nu acelasi lucru cu a fi eudaimon. Virtutea are o relatie strict instrumentala cu fericirea. Deci cand Aristotel zice ca nu trebuie cautata virtutea pentru a obtine placerea, Epicur l-ar contrazice.
Filozofia stoica incepe cu Zeno din Citium ( 300 B.C ) si a fost transformata de Cleanthes ( 331-231 B.C. ) si Chrysippus ( 280-206 B.C. ) intr-un unitate sistematica. Etica stoicilor e o versiune mai puternica a eudemonismului. Conform stoicilor, eudaimonia e necesara si suficienta pentru virtute. Am vazut mai devreme ca conceptul “arête” nu e acelasi cu cel al virtutii, deoarece include multe excelente non-morale. Conceptul stoic al “arête”-ului este mult mai aproape de adevar decat conceptia noastra despre virtute. Cand stoicii se refera la virtute, vorbesc despre atribute ca: justitie, moderare si curaj.
Ei au o conceptie radicala in cadrul careia afirma ca viata de eudaimon e viata morala virtuoasa. Virtutea morala e buna, pe cand viciul moral e rau, iar celelalte lucruri ( sanatatea, onoarea sau bogatia ), sunt neutre. Prin acest lucru neaga importanta valorilor externe recunoscute de catre Aristotel, care credea ca ghinionul poate lasa si pe cea mai virtuoasa persoana fara eudaimonie. Doctrina stoica reapare, mai tarziu, in scrierile lui Immanuel Kant, care considera ca posesia unei “vointe bune” e singurul lucru bun neconditionat. O diferenta ar fi ca stoicii considera valorile externe neutre, iar Kant le considera bune, dar nu in mod obligatoriu.
Interesele privind eudaimonia si teoriile etice antice in general, au reaparut in secolul 20. In mare parte datorita operelor lui Elizabeth Anscombe.

Anscombe

In articolul sau “Filozofia Morala Moderna”, Anscombe argumenteaza ca conceptiile morale bazate pe obligatie, sunt incoerente conceptual pentru ca se bazeaza pe ideea unei “legi fara legiuitor”. Ideea e ca un sistem de moralitate conceput prin Cele Zece Porunci, drept sistem de referinta pentru anumite actiuni, depinde de cel care a conceput aceste reguli. Intr-un climat modern care nu doreste sa accepte faptul ca moralitatea depinde de Dumnezeu, conceptia de moralitate bazata pe reguli e deposedata de fundatiile sale metafizice. Anscombe a recomandat o intoarcere la teoriile etice eudemoniste a anticilor, in special cele a lui Aristotel, care privesc moralitatea din punctul de vedere al intereselor si bunastarii agentilor morali umani, fara a mai fi nevoie de a apela la o metafizica dubioasa.

Autor: Menssana, editor www.adeptiisatanei.com

1. Se pot ucide oameni, complet sanatosi, pentru a preleva organele lor?

- George e un barbat sanatos, fara familie sau apropiati. Ar fi O.K. sa il ucidem, fara dureri, daca stim ca organele sale, pot salva 5 oameni?
Daca nu, de ce nu?
Sa ne gandim la altceva, tu si inca alti sase oameni, sunteti rapiti. Rapitorii iti zic ca daca omori pe unul dintre ceilalti sase ostatici, ii vor elibera pe ceilalti cinci, dar daca alegi sa nu ucizi pe nimeni, ei ii vor ucide pe toti, oricum ar fi tu ramai in viata.
Daca in acest caz, omori un om ca sa poti salva alti cinci, de ce nu faci asta si in cazul precedent?

Daca inca sunteti confuzi, va mai prezentam o situatie.
Sunteti in cabina unui tren scapat de sub control, la urmatoare intersectie, sunt 6 oameni legati, pe sinele de cale ferata. Daca alegeti dreapta, doar unul dintre ei va muri, daca alegeti stanga, vor muri 5.
In mod sigur, o sa alegeti dreapta, omorand un om ca sa salvati alti 5.
Dar in acest caz, de ce nu si pe George?

2. Esti sigur ca tu esti aceeasi persoana, care s-a apucat sa citeasca acest articol?

- aveti fotografia cuiva, despre care crezi ca esti tu, cu 8 ani in urma. Ce o face pe aceea persoana TU?
Poti zice ca e compusa din aceleasi celule ca si tine.
Dar marea majoritate a celulelor, sunt inlocuite cam odata la 7 ani. Poti zice ca esti un organism, o fiinta umana anume, ca organismele supravietuiesc inlocuirii celulelor – adica acest stejar este acelasi copac cu puietul plantat acum 5 ani.

Dar chiar esti o fiinta umana intreaga?
Daca un chirurg ar schimba creierul lui Becali cu al tau, in mod sigur, cel care isi va reveni dupa operatie, in vila din comuna Voluntari, vei fi tu.
Deci esti tentat sa zici ca esti un creier uman, nu o fiinta umana.
Dar de ce creierul si nu splina?
Pentru ca creierul adaposteste structurile tale mentale ( speranta, frica, credintele, valorile, etc. ). Se pare ca nu conteaza creierul, ci aceste structuri mentale. Deci nu e nevoie de un transplant de creier, ar fi de ajuns o scanare a creierului tau, o formatare a creierului lui Becali si imprimarea scanarii tale, pe creierul proaspat formatat.
Asa ca cel care isi revine dupa operatie, in vila din comuna Voluntari, vei fi iarasi tu.
Dar s-ar intampla, daca s-ar imprima scanarea ta, pe doua creiere, formatate, a lui Becali si a lui Smarandescu?
Unde ai fi atunci, in vila sau in ringul de box?
O persoana nu poate fi in doua locuri deodata.
Nu exista nimic care sa argumenteze un raspuns corect.
Orice incercare de a da un sens existentei tale de-a lungul timpului, esueaza. Tu nu mai esti persoana care s-a apucat sa citeasca acest articol.

3. Chiar exista un monitor de P.C. in fata ta?

-ce te face sa crezi ca exista un ecran de P.C. in fata ta? Probabil faptul ca il vezi, asa pare, cel putin. Dar simturile ne induc in eroare, uneori. O rigla dreapta de lemn, pe jumatate scufundata in apa, pare curba; doua linii de lungimi egale, uneori par de lungimi diferite.

Dar asta nu inseamna, ca simturile noastre nu pot oferi argumente bune, credintelor noastre despre lumea in care traim. Prin analogie, un barometru imperfect ofera un argument bun, care te face sa crezi ca vine ploaia.

Putem verifica, in mod independent, vremea de afara, iesind sa vedem daca e vremea a ploaie, asa cum indica barometrul. Constati ca in 99% din cazuri, barometrul, indica corect. Dupa asta, indicatiile sale vor constitui motive bune pentru a te face sa crezi ca va ploua.
Dar analogia e gresita. Tu nu iti poti verifica, in mod independent, simturile. Nu poti sari in afara experientei oferita de simturi, pentru a verifica corectitudinea lor. Deci prin urmare, simturile tale nu iti ofera nici un argument solid, care sa te faca sa crezi ca ai intr-adevar, in fata ochilor, un monitor.

4. Tu ai ales sa citesti acest articol?

- Ion a existat, pentru scurta vreme, imediat dupa Big Bang. Avea inteligenta si memorie nelimitata, cunostea toate legile stiintifice, ce guverneaza Universul si toate proprietatile particulelor ce existau.
Avand aceste abilitati, a anticipat aparitia Pamantului, si a ta si a faptului ca in acest moment, citesti acest articol.
La urma urmei, stia locatia si starea fiecarei particule, care exista acuma.
Si odata ce am stabilit asta, la fel de stabil e si faptul ca acum, tu citesti acest articol.
Nimeni nu neaga ca tu ai ales sa citesti acest articol.
Dar alegerea ta e cauzata de ceva ( anumite procese cerebrale, de exemplu ), care la randul lor sunt cauzate de altceva si tot asa pana la Big Bang. Asa ca citirea acestui articol de catre tine a fost anticipata de Ion, cu mult inainte ca tu sa existi. Odata ce ai aparut, era mult prea tarziu, ca sa mai poti schimba ceva.
E clar, ca Ion nu a existat si ca nu ti-a anticipat fiecare miscare. Dar ideea e ca ar fi putut. Ai putea zice ca fizica moderna zice ca, exista un numar oarecare de evenimente aleatorii in Univers, iar acest lucru ar putea sa creeze erori in previziunile lui Ion.
Dar este acest lucru suficient?
In viata de zi cu zi, exact atunci cand oamenii devin imprevizibili prin alegerile pe care le fac, ne intrebam uneori, daca chiar au ales ei, sa faca acel lucru, fara sa fie constransi de nimic.
Dintr-odata, liberul arbitru devine incompatibil cu determinarea cauzala si cu hazardul.

Autor: Menssana, Editor www.adeptiisatanei.com

De ceva vreme, filozofiile religiilor estice si vestice, incep sa se raspandeasca si catre alte locuri, decat cele de origine.

Doua lumi destul de diferite, au ales sa se ciocneasca, avand un tel comun, paradisul.
Estul isi indreapta atentia spirituala catre interior. El vede paradisul ca pe o stare de constiinta, care e obtinuta prin eforturi de lunga durata. Yoghinul ambitios, incearca sa se imbogateasca spiritual, prin fuga sa din fata lumii si din lumea exterioara. Drept rezultat, Estul are o bogatie spirituala mare, desi din punct de vedere social e “sarac” – sau cel putin, asa e vazut de catre cei din Vest. In ultimii ani, totusi, a avut loc un schimb de idei si de idealuri, intre Est si Vest, ce au reusit sa acopere diferentele aparente si superficiale dintre ele.

Vestul, ramane in continuare, acoperit de spitale si biblioteci si alte manifestari ale intentiilor noastre pozitive, in timp ce Estul este propice, oamenilor descarnati si flamanzi, asezati in pozitii yoga.

Sa fie asta, oare, totul in Viata?

O corporatie, ar zice, “ Afacerile noastre sunt afaceri,” asa zice si Omul : Viata unui Om, e Viata, si mai multa Viata. Daca esti un om de afaceri, ce face opere de caritate pentru cei saraci, poti spera la o bataie amicala pe umar din partea lui Dumnezeu; daca esti un fachir indian, atunci stii ca fiecare expiratie, te aduce mai aproape de Nirvana. Chiar daca esti un soldat, aflat intr-o permisie, care bea si apeleaza la serviciile prostituatelor, obiectivul tau e acelasi : sa fii mai mult decat esti azi, sa ai parte de aceea experienta, care sa transceada constiinta ta de rand. Sa o avem acum sau dupa moarte, gratie Domnului sau prin eforturile noastre proprii. Toti suntem nesatisfacuti, flamanzi si neimpliniti; cu totii dorim ceva mai mult, sa devenim ceva mai mult, decat ceea ce suntem azi.
Bernard Shaw a spus ca oamenii s-au nascut nemuritori, dar au inventat moartea si sinuciderea, deoarece nemurirea, nu oferea nici o posibilitate de schimbare. Unul dintre personajele sale, a exprimat acest lucru, cel mai bine : “Nu pot suporta gandul ca o sa fiu Adam, pentru eternitate!” Daca Omul are ceva, ce e universal, e faptul ca poseda o dorinta incontrolabila de a fi mai mult decat un Om…

Autor: Menssana, traducere partiala si modificata din Occult Psychology By Alta J. LaDage.
www.adeptiisatanei.com

Mitologia este inlocuita de filozofie? Si mitul in sine interpreteaza un fapt din viata sau – cel putin – pune probleme.

In timp, unele idei filozofice au fost interpretate tendentios ca o mentalitate preponderent mistica, indiferenta fata de valorile rationale si valorile progresului uman. Astazi insa, istoria gandirii este preocupata si de problema aparitiei gandirii.
Filozofia a aparut si ca o noua forma de percepere a lumii indreptata impotriva formei anterioare mitologice de gandire. Insa pentru mult timp gandirea filozofica a ramas impletita cu mitologia. In zilele noastre, mitologia este inlocuita de filozofie?

Chiar de la inceput filosofia a primit cele mai diverse interpretari, toate fiind insa orientate spre dezvoltarea spiritului omenesc. Filozofia este mai intai gand si fapta cumpanite.
Orice filosofie este o istorie a filosofiei, caci ea vine si din filozofiile anterioare ei, din lumea gandurilor filosofice care i-au premers. Ce contine istoria filozofiei? Este defapt “suita eternitatii” pe care o compun toate popoarele. Fiecare popor isi are gradul sau de perfectiune incomparabil cu altele si isi face bucata sa in mod specific. Acest fapt explica diversitatea in istoria filozofiei, dar nu constituie o simpla ingramadire de teorii deosebite, ci o integritate, un sistem in permanenta dezvoltare, in care invataturile filozofice succed, se impartasesc si se determina una pe alta in mod dialectic.

Sunt cateva etape principale de dezvoltare a gandirii filozofice, de la aparitia ei in China, India, Mesopotamia, Egipt, Grecia si Roma Antica, pana la epoca contemporana. Nu vom intra aici in detaliu.
In Grecia, Herodot sustinea ca filozofia este o iscusinta deosebita de a descoperi lucruri intelepte si in orice directie. Platon numea filozofia cercetare si cunoastere a adevarului, iar Aristotel intelegea prin filozofie doua lucruri: filozofia ca descoperire a legitatilor si principiilor stintei si filozofia ca stiinta despre principile supreme ale existentei, protofilozofia, care mai tarziu a primit denumirea de metafizica.

Filosofia nu are atunci ca scop crearea mitului, ci se foloseste de carcaterul sau pentru a deveni accesibila.

Autor: Mallzebuth, Editor www.adeptiisatanei.com

Putem considera o dubla semnificatie a “arche”-ului, deoarece acesta cuprinde (si indica) starea initiala din care s-a dezvoltat lumea (in diversitatea ei), dar si temeiul permanent al existentei lumii, sau “substrat comun” (cum l-ar numi Aristotel). Alti cercetatori moderni au pus la indoiala ideea de “substrat comun”, considerand ca problema subtratului lumii (al temeiului substantial al acesteia) este o problema care-l preocupa pe Aristotel, insa nu pe filosofii Scolii milesiene. Acesta este “acuzat” ca ar fi cautat la predecesorii sai raspunsul la o problema care nu este a lor, ci a lui insusi. Se pare ca acestia indica o implicare a “cosmologiei”, mai exact, a “cosmogoniei”, a unei teorii despre originea Universului (substanta din care el a provenit), si nu considera ca milesienii ar fi avut de-a face cu o ontologie, cu o teorie generala a existentei (si a substratului acesteia). Cu toate acestea, nu se poate contesta “implicatia ontologica” a “principiului”, din moment ce el nu inseamna numai inceput, ci si punct final. Sau mai bine spus un sfarsit la care se intorc toate lucrurile… de fapt lumea in ansamblu, la “capatul” evolutiei sale ciclice.
Dupa aceste idei generale, care-i vizeaza pe toti ganditorii Scolii milesiene, putem trece la specificarea principiului, asa cum il intalnim in cadrul “pitagorismului”.

PITAGORISMUL

Pitagorismul este o scoala filosofica si stiintifica, o organizatie politica si un ordin religios. Poarta numele intemeietorului sau, Pitagora din Samos. Pitagora nu pare sa fi scris nimic, din pacate, insa doctrina filosofica a pitagorismului ne este destul de bine dezvaluita in lucrarile lui Aristotel si in lucrari ale pitagoricienilor de mai tarziu. Totusi, nu putem stabili in mod precis ce ii apartine lui Pitagora si ce au adaugat pitagoricienii ulteriori. Ideea filosofica principala a pitagorismului este ca numerele sunt esenta lucrurilor, iar Universul este un sistem ordonat si armonios de numere si raporturi. Aristotel ne spune ca, in conceptia pitagorica, “numarul constituie substanta tuturor lucrurilor”, ca el ar fi “materia” lucrurilor. In alta parte insa, el afirma ca acestia (pitagoricienii) “spuneau ca lucrurile constau din imitatia numerelor”, adica numarul ar fi un model, a carei imitatie sunt lucrurile. Greu imi vine sa cred ca Aristotel nu ar fi observat nepotrivirea dintre cele doua afirmatii: numerele – substanta iminenta a lucrurilor, iar lucrurile imita numerele.

Putem da vina pe o presupusa evolutie a pitagorismului. Influenta exercitata de ce-a de-a doua forma a pitagorismului asupra teoriei platoniciene a participarii este evidenta. Sa trecem acum la analiza mai in detaliu a filosofiei pitagorice. Punctul de plecare, primul principiu, este Unitatea sau “monada”. Ea este conceputa ca esenta generala a lucrurilor (intrucat orice lucru este unu). Unitatea este, in acest context, “generatoare” a numerelor. Proprietatile fundamentale ale numarului sunt paritatea si imparitatea. Unitatea (unu) adaugata unui numar par genereaza un numar impar, si invers, prin urmare Unitatea contine, in sine, ambele proprietati.

Mai e interesanta de precizat considerarea ca ceea ce e impar este limitat (finit), iar ceea ce e par este ne-limitat (infinit). Argumentul este la fel de interesant: reprezentand numerele prin puncte dispuse in plan, seria numerelor impare genereaza un patrat (considerat figura perfecta si finita), iar seria numerelor pare, un dreptunghi (figura imperfecta si nedefinita). Din Unitate am observat ca se nasc numerele, si deci lucrurile, Al doilea principiu este “doimea” sau “diada nedeterminata” ( “he duas aoristos”).

Diada este nedeterminata deoarece este de ordinul paritatii, deci al nelimitatului, al nedefinitului (infinitului). Ca si monada, aceasta nu este un numar, ci un principiu al numerelor. Din aceste doua principiii: monada si doimea nedeterminata – iau nastere numerele. Iata cum monada, ca principiu activ, introduce determinarea in “he duas aoristos”, in “doime” si astfel ia nastere… numarul doi… Iar celelalte numere se obtin, normal, prin adaugarea succesiva a Unitatii. Remarcam aparitia principiului miscarii: fiecare numar ia nastere prin miscarea inainte a Unitatii (dar aceasta miscare este pur exterioara fata de conceptul in cauza).

Miscarea Unitatii creeaza toate numerele, pana ajungem la… 10. 10 = 1+2+3+4. De aceea, numarul zece este numit tetrada sau “sacrul cuaternar”, in care momentele componente sunt explicitate. Aceasta tetrada este “tetraktys” (forta eficienta, activa – sa ne amintim, la fel ca si monada), fiindca atunci cand ajungem la numarul zece il consideram ca si baza – pana si numarul de la pantof in exprimam tot in baza 10 – si reincepem numaratoarea (adaugarea succesiva a Unitatii)… Iata de ce zece este considerat numarul perfect: el este fora generatoare (numit “tetrakys), este “izvorul cu radacinile naturii vesnice”. Ne-am lamurit cum iau nastere numerele. Dar cum se face trecerea numere-lucruri, principii-realitate? Exact in felul urmator: monada este asociata punctului, diada corespunde liniei, triada este raportata la suprafata, iar tetrada la corp. Alteori, trecerea este prezentata astfel: monada si diada nedefinita dau nastere numerelor, numarul este ascociat punctului, miscarea punctului genereaza linia, miscarea liniei genereaza suprafata, miscarea suprafetei – corpul geometric, care este modeului matematic al corpului sensibil. Iar Universul este totalitatea ordonata a lucrurilor (dupa cum vom observa mai incolo).

Aceste variante ale trecerii de la numere la lucruri exprima, probabil, interpretari diferite existente in cadrul scolii. Reprezentate geometric, numerele genereaza forme, care sunt esentiale lucrurilor. Pitagorismul descopera astfel forma si ii atribuie rolul de principiu explicativ. Importanta acestei descoperiri este evidenta daca ne gandim la rolul hotarator pe care-l va juca ideea de forma in evolutia ulterioara a gandirii filosofice (ca exemple mai mult decat cunoscute in Teoria Ideilor a lui Platon, in Metafizica lui Aristotel, sau in mai putin cunoscuta filosofie a formelor simbolice a lui Ernst Cassirer). Determinarea numerica este esentiala pt. sunetele muzicale! Diferentele dintre acestea apar ca raporturi numerice…

SUNETELE MUZICALE SI MATEMATICA

Pitagora este primul ganditor care-si da seama ca sunetele muzicale sunt determinabile matematic. Numerele sunt investite si cu o functie explicativa a corpurilor ceresti. In legatura cu trecerea de la numere la corpuri ceresti, Aristotel ne relateaza urmatoarele: considerand 10 numar perfect, pitagoricienii afirma ca si corpurile ceresti ar fi tot zece la numar. Si pt. ca numai noua sunt vizibile, ei inventeaza un al zecelea, pe carel numesc “Antihon” (Contrapamantul). Astfel, cele zece corpuri ceresti, socotite a avea forma sferica, sunt: Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Soarele, Luna, Pamantul, Calea lactee (stelele fixe) si Contrapamantul. In zilele noastre insa, cunoastem existenta, intradevar, a 10 planete: se adauga Uranus, Neptun, Pluto si ultima planeta descoperita de astronomi americani care au folosit telescoapele Observatorului Palomar, din California. Oficial, acest obiect cosmic a primit numele “2003 UB313″, dar autorii descoperirii au propus numele “Xena”. Probabil ca ei s-au gandit insa si la X ca simbol al “necunoscutei” in stiinta… sau in… matematica! Cele zece sfere emit, ca orice corp care se misca, anumite sunete (care astazi pot fi redate cu radioreceptoare performante).

Fiecare corp “suna” diferit in functie de marime si viteza sa de miscare. Astfel ia nastere o muzica a sferelor, un sunet armonios. Pare a fi una din cele mai frumoase imagini poetice create de mintea umana, insa contine si o importanta idee teoretica, si anume aceea ca Universul este “kosmos”, asadar ne-am lamurit si cu ordinea si armonia. In conceptia despre suflet se incearca de asemenea o explicatie numerica. Sufletul este caracterizat ca acord sau armonie a diferitelor sale aptitudini, aceasta armonie fiind ea insasi exprimabila numeric. Pitagorismul se reduce insa la componenta teoretica, pe care am infatisat-o pana acum. Mai presus de contributiile sale filosofice si matematice, pitagorismul este un mod de viata, alcatuit din “prescriptii” riguroase cu privire la hrana, imbarcaminte, la conduita, atat in intimitate cat si in viata publica, pe care, dupa cum aflam de la Platon, grecii il priveau cu mare respect. Asa se explica, in cele din urma, constituirea unei adevarate legende in jurul intemeietorului scolii, plina de elemente miraculoase, dar, din pacate, saraca in informatii istorice. In orice caz, pt. istoria filosofiei prezinta un interes deosebit progresul teoretic realizat de pitagoricieni in intelegerea principiului: principiul este o entitate nesensibila, abstracta (numarul este o entitate de alta natura decat lucrurile). Merita a fi retinuta, de asemenea, ideea ca lumea e kosmos, adica ordine si armonie exprimabila in raporturi numerice. Pitagorismul ramane astfel in istoria gandirii o grandioasa incercare de reconstructie matematica a lumii, o ascensiune impresionanta spre abstractul logic.

Numarul sfant inainteaza “Pana ce ajunge din sanctuarul neprofanat al monadei La divina tetrada care creeaza pe mama a toate Care a primit totul, vechea limita peste totul Neschimbatoare, neobosita: ea este numita decada cea sfanta” (Legamantul de credinta al membrilor ordinului este rezumat in aceste versuri pitagorice)

Autor: Memnon, membra AdeptiiSatanei.

NEVOIA DE FILOZOFIE

Filozofia s-a nascut din nevoia permanenta a omului de a sti cine este el in aceasta lume , care este specificul existentei sale in raport cu natura si societatea in care traieste , din necesitatea de a avea constiinta lucida de sine si de tot ceea ce il inconjoara .
Constantin Noica definea filozofia ca idee care se ridica la puterea intregului , a lumii ca totalitate si tot odata ca una din formele de intoarcere a omului la sine , a constiintei de sine .
Atata timp cat va exista omul pe acest pamant el se va intoarce mereu la sine reflectand asupra existentei sale si a lumii . Omul este si o fiinta metafizica care nu poate exista si avea deplin liniste fara o constiinta lucida de sine , fara o filozofie .
Filozofia a fost implicata in toate marile transformari ale societatii moderne . Am putea concepe lumea culturii si democratiti antice grecesti fara filozofia pe care a dezvoltat-o , fara gandirea lui Socrate , Platon , Aristotel ?
Pentru a intelege cu adevarat revolutiile moderne mai ales pe cele din Anglia si Franta care au pus bazele statului de drept si ale democratiei renascute in tarile europene fara puternica relansare a filozofiei gandiri teoretice in perioada premergatoare fara contributiile in filozofie ale lui Bacon , Hopps , Hume , Locke in Anglia si ale lui Descartes , Rousseau , Voltaire si apoi ale eciclopedistilor in Franta ?
Am putea continua cu intrebarile despre modernizarea Germaniei in secolul XIX care ar fi greu de imaginat fara ideile filozofiei premergatoare ale unor ganditori ca Leipnitz , Hegel chiar si impactul pe care l-a avut gandirea lui Marx in ultima suta de ani cu toate ca socialismul a esuat in Europa tine si el de rorlul social al filozofiei respective .
Insasi cultura , ca si identitatea noastra ar fi de neconceput fara componenta ei filozofica .
Lipsita de aportul filozofiilor istoria societatilor si a lumii in ansamblul ei ar fi incomparabil mai saraca in valori spirituale si actionale . Acelerarea ritmului schimbarilor in istorie , intensificarea interdependentelor la nivel mondial din ultimele decenii , dezvoltarea stiintelor si implicatiile lor metafizice fac si mai acuta nevoia omului contemporan de filozofie .
Filozofia ramane o aspiratie umana permanenta , o apoteoza a cunoasterii teoretice si acunoasterii culturale .

METAFILOZOFIA

Totalitatea consideratiilor despre ceea ce este in fond filozofia ca modalitate specifica de cunoastere , despre obiectul si problematica ei ca si a celor proivind functiile filozofie si relatiile ei cu stinta si cu practica ei sociala , cu lumea valorilor si cu intreaga creatie culturala se constituie intr-un corp de reflexii ale filozofiei asupa ei insasi care este cunoscut sub numele de metafilozofie .
Metafilozofia este filozofia filozofiei , este constiinta de sine a filozofiei asa cum filozofia insasi este la randul ei constiinta de sine a omului in lume .
Metafilozofia a fost caracterizata cu claritate de Lucian Blaga ca o constiinta filozofica.
Metafilozofia este si un fel de constiinta de sine pentru filozofi asa cum este constiinta de sine pentru artisti sau constiinta stiintifica pentru cercetatorii stintifici .
Prafrazand o maxima a lui Rables : “ stiinta fara cunostinta este ruina sufletului “ putem afirma ca filozofia fara metafilozofie poate sa-l duca pe filozof in impas .

DEFINIREA FILOZOFIEI

Etimologia termenului de filozofie provine din contopirea a doua cuvinte grecesti : un prefix derivat din “ filia “ ( dragoste , iubire ) si o radacina “ sofia “ ( intelepciune ) .
Aceasta semnificatie a termenului de filozofie apartine lui Pitagora care din modestie nu s-a considerat intelept si si-a zis “ iubitor de intelepciune “ .
Mai sigur este ca acest cuvant a fost intrebuintat in cercul elevilor lui Socrate in veacul al V-lea inaintea lui Hristos si de la acestia a ramas ca mostenire nestirbita viitorului .
Termenul de filozofie a diferit din antichitate si pana in zilele noastre , astfel in antichitate ea fost denumita stiinta intelepciunii sau stiinta fericiirii sau stiinta externa a cunoasterii adevarate a statornicului, a identicului , atiparelor ideale externe si absolute ale lucrurilor numite idei ( Platon ) sau stiinta primelor principii si cauze ( Aristotel ) sau stiinta lucrurilor umane si divine ( Cicero ) .
Daca in antichitate filozofia a desemnat orice predilectie pentru intelepciune orice preocupare intelectuala in epoca moderna ca urmare a eforturilor progresive ale spiritului de a cunoaste lumea si pe sine in raporturile cu ea filozofia dobandeste o semnificatie mai restransa , accentul fiind pus pe dimensiune rational explicativa a acestuia . In aceasta viziune Emanuel Kant spunea ca ca filozofia este o cunoasterea rationala prin concepte pure , este stiinta supozitiilor , a conditiilor cunoasterii si actiunii ai in acelasi timp sistemul cunoasterii filozofice .
Fichte defineste filozofia ca stiinta a absolutului iar Hegel spune ca “ numele de filozofie a fost dat intregii stiinte care se ocupa de cunoasterea naturii statornice si a unversalului in oceanul singularitatii empirice precum si a necesarului a legilor si dezordinea aparenta a multimii infinite a intamplatorului “
Schopenhauer arata ca filozofia este stiinta exprimata in concepte a carei sarcina este ca intreaga esenta a lumii sa o repete in concepte in mod abstract , general si clar .
In secolul XIX reactia fata de caracterul teoretico-speculativ a dus la aparitia pozitivismului , conceptie filozofica ce respinge filozofia ca o reprezentare teoretice generalizata asupra lumii .
Filozofia pozitivista afirma limitarea acesteia la fapte obsevabile pe care ea trebuie sa le descrie si doar in subsidiar sa le aplice .
Auguste Compte considera filozofia ca sistemul total a cunostintelor omenesti iar Spencer credea ca filozofia consta in cunoasterea totala unificata .
La sfarsitul secolului XIX si inceputul sec XX Wenndt afirma despre filozofie ca este stiinta generala care incearca unificarea intr-un sistem necontradictoriu a tuturor cunostintelor oferite de cunostintele particulare . De pe pozitia pragmatismului Jones crede ca filozofia exprima o anumita atitudine , o uniune si unitate de scop a inteligentei si vointei .
In legatura cu definitai filozofiei mentionam si opinia unor ganditori remani :
Titu Maiorescu arata ca filozofia este nazuinta spre intelepciune .
P.Negulescu definea filozofia ca fiind analza primelor principii si sinteza ultimelor rezultate ale stiintei in vederea explicarii totale a universului .
Constantin Radulescu Motru spune ca filozofia studiaza principiile fundamentale ale orcarei stiinte clarificand concepte de baza ale stiintelor si armonizand punctele de vedere divergente , fiind singura si unica disciplina teoretica rationala care ne ofera o cunostinta unitara , cunostinta cea mai completa si cea mai putin relativa din lume .

Mircea Florian propune filozofiei doua mai acceptii :
1. Filozofia este stiinta fundametelor , a principiilor ai legilor cele mai cuprinzatoare ale lumii .
2. Filozofia este o conceptie asupra vietii omului pentru a descoperi sau crea idealuri si valori aducatoare de fericire si innobilare .
Dumitru Rosca definea filozofia ca fiind conceptia generala despre lume , rod al ununi effort spre sinteza totala , doctrina care pretinde sa ne dea o imagine de ansamblu a existentei considerata in totalitatea ei .
Constantin Noica subliniaza caracterul integrativ al filozofiei afirmand ca ea este una de la actul logic la cel gnoseologic ( actul cunoasterii ) si de aici la actul etic si estetic .

Autor: Dell